E ziua neagră a vânzarii

E ziua neagră a vânzarii,
A compromisului, trădării
Și faptelor justificate
De raţiune, (prin păcate).

E ziua cea întunecată,
În timp, în fapte repetată
Pe faţa sau în chip ascuns
Prin care-l vindem pe Iisus.

E ziua cea de început.
Când primul Iuda l’a vândut.
Dar iudă’am fost și sunt și eu
Când mă opun lui Dumnezeu.

Când „eu-l” meu e mai persus
De Adevărul lui Iisus,
Prin ce susţin, prin ce trăiesc
Prin scopul care-l urmăresc.

Și eu sunt Iuda vânzatorul
Fiindcă îmi vând Mantuitorul
Când fac cu răul compromis
Prin gand, prin faptă și prin scris.

E ziua care îmi arată
Și gând și faptă vinovată
Spre’a nu privi în jurul meu
Că iudă-am fost și sunt și eu.

De cate ori mi s-a cerut,
(Prin interese), am vândut
Și când am fost ameninţat,
O știu prea bine, c’am trădat.

Când cinstea mi-a cerut vânzare
Nu ma durut atât de tare
Și-n compromis m-am împacat
(Să nu par foarte vinovat).

Ca să-mi arăt deșteptăciunea
Am susţinut ce spune lumea
Cultura mândră ori știinţa
Lovind și anulând credinţa.

Ca sa câștig un loc mai sus
Am mai vandut din…Iisus.
Și n-a părut a fi prea greu
Să vand „puţin” din…Dumnezeu.

Astăzi vanzarea în credinţă
Ne’artă și ce consecinţă
Și ce foloase a adus
Vânzarea Domnului Iisus.

Un pas,un un fapt nelegiuit
Provoacă’un rău de neoprit
Cu consecinţe’n veșnicie
În schisme sau în erezie,

În ură și în răzbunare
În fală’n descralizare
În cuget mândru, nesupus
Prin care-l vindem pe Iisus.

Faptele-mi spun mereu, mereu
Caci precum Iuda,fac si eu.
Ca sunt la fel de vinovat
Făcând același grav păcat.

Acum când totul s-a făcut
Când Domnul e deja vandut,
Când fapta’și arată puterea
Fă Doamne sa-mi traiesc durerea,

Sa vin zdrobit să-ţi cer iertare
Milostivire și-n durare
Ca știu că nu mai pot opri
Ce-ai început a suferi.

Nicolae Mirean