O , Doamne ce valori creştine,
Şi ce daruri cereşti ,
Ce calităţi alese ,
Îti cer să-mi dăruieşti .
Ce-adâncă profunzime,
Şi ce trăiri înalte ,
Îti cer să-mi dai, Iisuse
Şi cât tind de departe.
Ce mult îti cer nebunul ,
Puterile credinţei ,
Pe care dup’o viaţă
De trudă le au sfinţii .
Ce daruri vreu cu sete ,
Iisus să-mi dăruieşti ,
Şi ce adânc de viaţă
Şi stări duhovniceşti .
De ce le cer eu oare ,
Şi ce-o să folosesc ,
De nu le simt valoarea ,
Şi nici ce-mi dăruiesc ?
Îti cer comori ce sigur ,
n-am să le pot păzi ,
Şi-n care prădătorii
Cu moartea-mi vor plăti .
Şi ce să fac cu ele,
Să strig că sunt sporit ,
Să vadă omenirea ,
Ce mare-am devenit ?
Să mă aşez în frunte ,
Să chem. La ascultare ,
Că iată-mă că-s vrednic ,
Că –s drept şi că-s om mare ?
O …,nu , o ,nu Presfinte Doamne,
Că nu dai la-nâmplare ,
Nici cinste, nici putere,
Nici daruri de valoare .
La daruri se ajunge ,
Prin ani de pocăinţa ,
De trudă şi de lacrimi,
Şi sfântă umilinţă .
Şi chiar şi-aceste daruri ,
Prin trudă dobândite
Sunt tot pentru sporire
– Cu grijă – folosite .
Că pot uşor să surpe ,
În moarte prin mândrie ,
Pe cel care le are ,
Dar a lucra nu ştie .
Iubirea ce-o vreau Doamne
Comoara ce din Rai ,
Ştiu cât de mult î-mi cere
Iisuse să mi-o dai .
Ştiu cît de mult î-mi cere
Să lupt şi să trudesc,
Spre Tine şi spre semeni
Iisus ca s-o primesc .
E greu . Şi-mi ştiu valoarea
Şi truda şi credinţa.
Îti cer ce eu nu merit ,
Că nu-i duc nevoinţa .
Dar cât de mic e omul ,
De tinde spre mai mare ,
Luptând şi cerând Doamne
Să crească în valoare ,
Va dobîndi şi râvnă
Şi Har şi nevoinţă
Şi mila Ta şi darul ,
De-a creşte în credinţă .
Că de vom vrea puţinul
Şi râvna se va stinge
Şi-n mulţumiri mărunte ,
Comori nu ne vom strange.
Credinţa noastră mică ,
Mai mică se va face
Şi-n formalism şi-n lene
Ne vom simţi în pace.
Deaceia dă-ne Doamne ,
O sete de mai mare,
Şi dor de umilinţă ,
Să creştem în valoare ,
Spre –a dobândi şi râvnă
Şi Har şi nevoinţă ,
Cerând cu sete daruri ,
Alese , prin credinţă.
Nicolae Mirean
