Sărut mâna, părinte. Am şi eu o problemă cu tatăl meu care mă face să mă intristez şi mă necăjeşte în fiecare zi cu comportamentul lui. În fiecare zi îl aud hulind pe Dumnezeu şi nu mai pot răbda acest lucru, nu pot să-l iubesc, deşi mi-ar fi plăcut. Nici măcar nu pot să-l numesc părinte, aşa de tare m-am scârbit de el. Ştiu că este păcat acest sentiment care îl port în mine, dar altceva decât „prostii” nu m-a învăţat. Nu pot să-i fiu recunoscător unui asemenea părinte. Aştept să termin şcoala şi mă gândesc serios să-mi îndrept calea spre mănăstire, ştiu că va fi greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu sper să reuşesc. Cum ar trebui să mă comport cu tatăl meu când mă necăjeşte? Când îl aud că înjură? I-am zis să nu mai facă lucrul acesta, dar el e „omul ştie tot” şi mereu mă ignoră. Doamne ajută! Şi Dumnezeu să mă ierte!