Buna

Sărut mâna, Sfinţi Părinţi! Vă rog din suflet să mă ajutaţi! Am o frământare, ce nu-mi dă pace de ceva timp.Vorbesc cu o fată de un an şi aproape 10 luni. Totul a început extrem de frumos, era ca în vis. Fata e credincioasă, aşa cum mi-am dorit. Totul mergea bine, până la un moment dat. Cu ruşine-n suflet spun că eu nu prea am stat cuminte cu mângâierile, deşi fata e un model pentru mine. E unica aşa cuminte, pentru mine de pe pământul acesta. În urmă cu ceva timp, ea dorea să ne căsătorim, iar eu, ca un imbecil ce sunt, căci altfel nu mă pot numi, nu mi-am dat seama ce-şi doreşte. Parcă m-am eschivat de această îndatorire. Menţionez că vara trecută eu am avut nişte examene la o şcoală de subofiţeri jandarmi, unde a dat Dumnezeu şi am şi intrat. De atunci ea spune că m-am schimbat, că sunt alt om, sunt mai încăpăţânat, mă enervez mai repede şi poate aşa şi e, dar poate mediul acesta militar mă influenţează. Ea voia să ne căsătorim, dar eu am zis să aştepte ca să termin şcoala care e de doi ani, că n-avem bani, că eu o să fiu mai tot timpul plecat şi n-am să pot câştiga bani, când de fapt erau doar motive. Din cauza mea, ea vrea acum să ne despărţim, deşi ţin enorm la ea şi aş face orice pentru ea. Dumnezeu mi-a scos-o în cale atunci când aveam mai mare nevoie de ea, dar eu fiind dezinteresat după o perioadă, am îndepărtat-o. Ce să fac, părinte? Căci ţin enorm de mult la ea. Acum suntem certaţi, dar sper în ajutorul lui Dumnezeu. S-o cer în căsătorie şi să ne căsătorim cât mai repede? Eu îmi doresc acum aceasta. Ea e fata cu care vreau să întemeiez o familie creştin-ortodoxă pe placul lui Dumnezeu. Vă rog din suflet să mă ajutaţi, SĂRUT MÂNA!