Cer îndrumare şi ajutor.

Sărut mâna, părinte. Sunt o tânără fată, femeie în devenire, care şi-a început activitatea creştină de circa un an aşa, o activitate creştină, mai activă în raport cu odinioară. Acum începuturile mele sunt bune şi promiţătoare şi adesea dau roade, dar mă înfrunt cu o problemă foarte mare, pe care credeţi-mă, nu am putut-o depăşi. Nu pot purta iubire aproapelui meu. Îi arăt atenţie, îl ajut când este nevoie, dar nu îl pot iubi. Şi adesea, am probleme cu prietenul meu, un tânăr ce avansează alături de mine pe drumul spre Dumnezeu, deoarece, datorită egoismului meu de a-l vrea numai pentru mine, şi atenţia lui să fie numai asupra mea, mă cert în mod frecvent, deoarece el arată afecţiune şi de ceilalţi. Vă rog să mă iertaţi pentru modul incoerent în care m-am exprimat. Părinte, te rog să mă ajuţi cu un sfat de care am nevoie. Uneori acestă încălcare a poruncii, mă face să simt că lipseşte ceva din mine, mă simt incompletă. Sper să puteţi să-mi răspundeţi. Mulţumesc şi Doamne ajută!