Bună ziua, părinte. Îmi cer iertare şi aş vrea să vă spun unele din preocuparile mele. În tinereţe, cred că aveam vreo 16 ani am făcut un avort. Nu mai ştiu dacă eu am zis da, sau nu, dar părinţii mei împreună cu o altă persoană au luat hotărârea. Recunosc, căci eu nu ştiam cine este tatăl, pentru că am avut relaţii cu mai mulţi bărbaţi. Totul a trecut, nu prea ştiam eu multe despre religie. A venit vremea şi m-am căsătorit, nu am dat mare împortanţă. La început eram tineri, nu aveam una şi alta (cum vrea lumea) şi ziceam că nu vrem copii. Au trecut anii şi nu am rămas însărcinată. Acum am 42 de ani, 16 şi ceva de la căsătorie şi nu avem copii. Cu soţul meu când vorbesc despre aceasta, îmi zice că e bine şi aşa. I-am zis că mai bine mergeam la medic, să vedem ce se întâmpală şi el zice pentru ce. Văzând că el e aşa nici eu nu m-am interesat. Acum stau şi mă gândesc că trec anii şi suntem singuri. Mie mi-a trecut prin gând să înfiem, dar el nu gândeşte aşa. Nu vorbesc cu el mult despre aceasta, pentru a nu ne certa. Aş vrea să mă ajutaţi cu un sfat, câteodată mă gândesc că Dumnezeu ştie de ce face aşa, ori că aceasta e pedeapsa mea pentru avortul făcut. Vă rog să-mi daţi un sfat. Mulţumesc mult.
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Desigur că e pentru păcatele Dvs. soră. Dar durerea cea mai mare e că, în toată această situație, Dvs., nu ați lăsat loc pentru pocăință. E strașnic, că deloc nu ați lăsat loc pentru pocăință. Nici în tinerețe și nu știu dacă măcar acum. În primul rând, păcatul dat trebuie neapărat mărturisit. În afara mărturisirii, trebuie neapărat și canon de pocăință. Din punctul meu de vedere, un alt copilaș dacă nu și doi sau trei, trebuiau de mult înfiați. Pentru o viață răpită, trebuie să ajutați la formarea altor vieți. Mai mult ca atât, dacă o să preferați să rămâneți în continuare tot așa fără de copilași, o să ajungeți să trăiți doar pentru Dvs., și pentru pântecele Dvs. Nu e bine deloc. Nu acesta este rolul, rostul și misiunea omului pe pământ.
Vă recomand soră să mergeți la Biserică, să vă mărturisiți, să cereți canon de pocăință, să faceți cât mai multă milostenie. Și, neapărat să înfiați măcar un copilaș. Pe lângă faptul că va fi mângâiere bătrâneților Dvs., acesta mai poate fi și cheia spre rai a sufletului Dvs.
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
