Doamne ajută. Părinte, am o nelămurire, şi se pare că de fiecare dată uit să îl intreb pe Părintele meu Duhovnic, când ajung la dumnealui. În „Tatăl Nostru” se zice „Pâinea noastră cea de toate zilele” dar corect, din câte ştiu este „Pâinea noastră cea spre fiinţă”… pentru că „de toate zilele” se referă doar la partea lumească. Iar din nou, într-o traducere veche a Bibliei, cea din 1918 dacă nu mă înşel zice „Şi ne iartă nouă păcatele noastre”. Cum e mai corect? Şi încă ceva, care am auzit, dar nu am găsit unde să citesc. Corect este „Nu ne duce pe noi în ispită” sau „Nu ne lăsa pe noi în ispită”. Când spun „Nu ne duce pe noi în ispită” mulţi s-au smintit întrebând „Dar ce, Dumnezeu ispiteşte?” şi am încercat să explic că de fapt se referă să nu ne lase fără ajutor în ispite. Am citit tâlcuirile pentru Tatăl Nostru ale Sf. Ioan Gură de Aur, dar răspuns la acestea nicăieri nu am găsit.