Sfinţiţi părinți! O preoteasă m-a exploatat la maxim ani de zile, nu ştiu prin ce mijloace a făcut-o, dar am descoperit că ea de fapt vroia să se dezlege de ceva urât şi nu ştia cum. Eu fiind o femeie, care ştiu că este păcat să lucrezi fărădelegi şi mai ales fiind o fire fragilă, care poate foarte uşor să cad într-o capcană fără să ştiu de unde vine. Ei, bine, această preoteasă nu ştiu prin ce trucuri m-a facut să blastăm o femeie la fel (ca ea) fără să-mi dau seama pe moment, probabil a reuşit nu ştiu cum în această stare să mă aducă. Eu până la urmă am sunat-o pe acestă persoană care am blestemat-o, şi mi-am cerut iertare. Nu ştiu de fapt cui i-am cerut iertare, că ea mă ţine minte şi pur şi simplu m-a făcut de am ajuns în faţa comunităţii cea mai josnică persoană, nimeni nu mă crede pe mine. Eu de fapt nu doresc să fac rău nimănui şi dacă cineva doreşte să-l ajut, ajut cât pot şi cu ce am. Pentru asta am ajuns în judecăţi, în lipsuri, în boli, în acidente, în pagube. Şi nu mă mai primeşte în biserică, m-au alungat şi ele stau acolo şi râd că au reuşit să mă îndepărteze de credinţă, unde mai pui că până şi Părintele le agreează şi le susţine. Consider că aceşti oameni deşi se dau creştini, de fapt ei sunt Anticrişti. Dar şi dacă vrei să te mântuieşti în acea biserică şi să-ţi speli păcatele nu ai cum, emană o energie negativă, că nu poţi sta să te reculegi. Eu plâng şi mă rog cum ştiu eu şi strig în cămăruţa mea la Cel de Sus, căci poate mă va auzi şi pe mine. Sunt devastată şi nu ştiu cum să mă liniştesc. Vă rog ce acatist să citesc, să se oprească toate acestea, să iasă adevărul la lumină şi să nu mă mai învinovăţescă pe nedrept. Eu din cauza aceasta nu mai pot, nu îmi dau voie să mai comunic cu nimeni, sunt în afară. Sau pomeniţi-mă şi pe mine în rugăciunile dvs. (Lenuţa)