pentru Alexandra

Sărut mâna, Părinte. Dacă îmi permite-ţi, aş vrea să-i zic Alexandrei, că eu exact în aşa situaţie am fost. M-am căsătorit şi locuiam cu părinţii socri şi cu sora soţului (până la căsătorie nu am locuit împreună, după nunta de duminică, mi-am luat lucrurile şi am venit la scumpul soţior). Mi-a fost foarte greu, deoarece tata socru mai servea, la mine tata, mai ia un păhar aşa la masă, dar Slavă Domnului nu este stăpânit de această patimă.Vă daţi seama cât de greu mi-a fost să rezist aşa momente, care durau undeva 2 săptămâni, apoi 2 luni „repaos” şi iar, şi nişte scene de care nici nu vreau să-mi amintesc. Eu nu le-am văzut în familia, unde am crescut. Soţul zicea că eu să iau decizia, trecem la gazdă sau încercăm să economisim pentru a ne putea procura ceva al nostru, am zis că mai rezistăm, sigur că şi pentru el era destul de greu. Eu am rămas plăcut surpinsă de câtă răbdare a dat dovadă mama soacră, ca permanent să aibă grijă de tată, chiar şi cu acest neajuns. Eu la părinţii mei nici până în ziua de azi nu le-am zis de acest lucru, dacă ştiau de la început, ne ziceau să trecem aparte. Eu în fiecare seară făceam, şi acum la fel, Rugăciunea de seară, de dimineaţă şi Paraclisul Maicii Domnului. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu peste 2 ani, am trecut la „cuibul” nostru modest, pe care l-am procurat. Mai avem datorii, ei dar cu ajutorul lui Dumnezeu, cred că le vom întoarce. Vă rog să mă înţelegeţi corect, nu vreau să mă laud, doar vă zic că depinde de tine dragă Alexandra, să ştii că cu răbdare, smerenie şi multă dragoste, cred că veţi reuşi şi dumneavoastră, dar dacă vedeţi că nu e bine treceţi de la început aparte, pentru a nu regreta mai târziu. Eu tot plecam uneori când vedeam că nu mai rezist, dar nu mă duceam la mama, este departe, ci mergeam pe drum şi plângeam, când îmi trecea, veneam iarăşi acasă la soţ pe care îl iubesc foarte mult. P.S. Mă rog de mă iertaţi, dacă v-am ofensat cu ceva.