Sărut mâna, cinstiţi Părinţi! Mă numesc Ana-Maria, am aproape 31 de ani, nu sunt încă căsătorită, locuiesc în străinătate cu părinţii şi am nevoie de ajutor. Mi-e sufletul chinuit de ceva ce mi se întâmplă zilnic. Mintea mea este împăiejenită de gânduri rele la adresa părinţilor mei pe care îi înjur în mintea mea, adesea când citesc rugăciuni simt că mintea nu îmi este acolo şi simt că nu le pot citi dacă cineva se plimbă pe lângă camera mea – asta şi dacă închid uşa camerei mele, iar păcatele pe care le fac la adresa părinţilor mei nu le pot ascunde şi de câte ori le fac simt nevoia să le mărturisesc mamei, spunându-i că nu mai fac, dar cad din nou în păcat şi astfel îi amărăsc inima mamei şi, credeţi-mă, nici mie nu îmi place ceea ce fac şi mai ales că îi împovărez sufletul mamei şi o dezămagesc prin purtarea mea. Sunt o fată credincioasă şi sunt conştientă că ceea ce fac nu este bine, atât pentru mine cât şi pentru părinţii mei şi pentru cei din jurul meu. Nu vreau să îmi trăiesc toata viaţa gândind numai răul şi făcând ceea ce fac…Şi, nu ştiu cum se face că, de fiecare dată, după ce mama tămâiază casa mă simt mai luminată, mai uşurată.Vă rog din suflet ajutaţi-mă, spuneţi-mi ce trebuie să fac, luminaţi-mă cu înţelepciunea şi ajutorul Prea Sfinţiilor Voastre. Credeţi-mă, nici mie nu îmi place cum mă port şi de aceea am apelat la ajutorul Dumneavoastră. Îmi doresc din tot sufletul să nu mai săvârşesc păcatele acestea strigătoare la cer şi să scap de această povară care pur şi simplu îmi înnourează viaţa şi inima. Puteţi să îmi scrieţi vă rog şi Rugăciunea pentru luminarea minţii? Spuneţi-mi vă rog şi ce rugăciune sau rugăciuni ar trebui să citesc. Doamne ajută! Ajutaţi-mă să ma vindec. Vă mulţumesc anticipat. Ana-Maria.
- Ana-Maria a întrebat 13 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Totul este subordonat agonisirii acestei paci, alipirea de Biserica, adevarata nadejde, îndepartarea de patimi, iertarea greselilor, neosândirea aproapelui, tacerea launtrica.
Nimic nu este mai bun decât acea pace în Hristos. prin care sunt respinse navalirile durerilor celor rele, din vazduhuri si de pe pamânt.
Caci lupta noastra nu este împotriva trupului si a sângelui, ci impotriva începatoriilor, împotriva stâpâniilor, împotriva stapînitorilor intunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri (Efeseni 6, 12).
Un om intelept îsi indreapta duhul înauntrul sau si îl coboara in inima sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl lumineazâ si el se afla într-o stare de liniste suprapamânteasca, adica, având constiinta împacata, caci el contempla harul Sfântului Duh în interiorul sau, dupa cuvântul lui Dumnezeu: ,,Unde este pace, acolo salaslueste El”.
Cel care merge în pace aduna ca si cu o lingura darurile harului.Când un om dobândeste pacea, atunci poate revarsa si asupra altora lumina sufletului sau…
Domnul nostru Iisus Hristos a lasat aceasta pace ucenicilor Sai înainte de moartea Sa ca pe o comoara nepretuita, zicând: Pacea Mea dau voua, pacea Mea las voua (Ioan 14, 27).
Apostolul vorbete de asemenea despre accasta pace: …si pacea lui Dumnezeu, care cavârseste orice minte, sa pazeasca inimile voasre si cugetele voastre, întru Hristos Iisus (Filipeni 4, 7). Si astfel se cuvine ca noi sa ne îndreptam toate gândurile, dorintele si faptele spre dobândirea pacii lui Dumnezeu, strigând totodata impreuna cu Biserica: Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta da ne-o noua… (Isaia 26, 12).”
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.