0
0

Binecuvântaţi sfinţite, părinte! Ştiu că nu există întâmplare, coincidenţă, ci doar mâna Bunului Dumnezeu! Rămân uimită şi cu recunoştinţă mulţumesc, când mă gândesc cum a lucrat în cazul meu … cum a vrut să vă găsesc aici, să beneficiez de sfaturile Dumneavoastră. Să-mi văd greşelile mele cât de mari sunt…, să vă caut în fiecare zi şi să mă doară, atunci când nu se poate accesa acest site … Of, nu mai sunt la o vârstă fragedă şi din păcate am trăit departe de Dumnezeu …M-am trezit! Viaţa conştientă am dobândit-o de câţiva ani.Trăiesc aproape singură. Soţul este plecat din ţară, este prieten bun cu alcoolul, este dezinteresat de mine, mă priveşte ca pe o străină, nu mai avem relaţii, căsnicia noastră a încetat, mi-a cerut divorţul… Încă n-am acceptat. Ne ajutăm ca prieteni… de fapt locuiesc la soacra mea. Copilul este mare, a terminat facultatea şi încerc cât de mult pot să nu-l fac părtaş la suferinţa noastră. Nici cu serviciul nu-mi e mai bine. Prieteni nu am, pentru că am pus întotdeuna familia pe primul loc. Am trăit pentru ei şi pentru ajutorul lor, uitând că şi eu sunt un suflet. Am făcut o depresie puternică după ce soţul mi-a arătat „respectul” pentru mine… Din toate acestea au apărut şi raze de lumină, de speranţă … Din momentele mele de durere sufletească, cu ajutorul Bunului Dumnezeu cu sfaturile Dumneavoastră am descoperit rugăciunea şi nădejdea … Simt că sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu. Mă rog şi mă aude pe mine păcătoasa! Acest lucru mă bucură, dar ma face să-mi fie şi frică … Duhovnic încă nu am. Am mers la mărturisire la diferiţi preoţi, îmi doresc o mărturisire generala, of…, păcat că sunteţi prea departe ca distanţă reală, aş fi vrut să-mi călăuziţi paşii, să fiţi cel, ce mă duce de mânuţă în faţă Tatălui Ceresc … Vă rog mai ajutaţi-am cu un sfat, cum să procedez cu viaţa mea? E atât de greu să simţi singurătatea, câteodată simt nevoia de îmbrăţişare, de încurajare. Oare rătacesc sau e normal? Pomeniţi, vă rog, la rugăciunile Dumneavoastră şi numele meu poate aşa intristarea nu va mai fi „prietena” mea. Dumnezeu să fie cu noi cu toţi întru slava Sa. Doamne ajută!

  • Nicoleta a întrebat 13 ani ago
  • last edited 10 luni ago
  • You must to post comments
0
0
Scumpă soră, adresează-te în rugăciunile tale Bunului nostru Părinte Ierarh Nicolae, care dacă nu mă greșesc, vă este chiar și sfânt ocrotitor. Rogă-te Sfântului Părinte, pentru Dumneata, pentru familie, pentru ca Bunul nostru Dumnezeu să vă ocrotească. Iar în ceea ce privește singurătatea, am găsit răspuns pentru Dvs. la un alt Nicolae, de astă dată, la Sfântul Nicolae Velimirovici, care-i răspundea unui preot în felul următor: ”Nu te teme, nu ești singur. Singur este cel care nu știe de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toți oamenii tovarăși. Unul ca acesta și într-o tovărășie cât se poate de numeroasă va spune, cum spun și acum unii: „Mă plictisesc!… Nu știu ce să mai fac. Toate mă plictisesc cumplit”. Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenușă fără foc. Iar tu nu ești singur, fiindcă stai cu Domnul, și Domnul e cu tine. Ascultă-l pe marele Pavel, apostolul neamurilor, care a fost dintr-o data părăsit de toți și spune: „Nimeni n-a rămas cu mine, ci toți m-au părăsit, iar Domnul a stătut lângă mine și m-a întărit.” Și acum privește ce nădejde vie are el în Domnul Cel viu: „Și mă va izbăvi Domnul de tot lucrul rău, și mă va mântui la Împărăția Sa cea cerească” (II Timotei 4, 16-18). Vezi cât de luminos gândea și vorbea sluga lui Hristos, Pavel, în acele zile de început, când în intreaga lume nu se afla nicio biserică zidită și nici-un domnitor creștin? Iar astăzi tot pământul este împodobit cu biserici creștine și creștinii se numără cu sute de milioane.
Așadar, nu te întrista din pricina singurătății pe care o ai de îndurat acolo unde trăiești. Dacă, așa cum scrii, te simți ca în pustie, să știi că foarte mulți tocmai în pustie s-au mântuit. Dar toți acești pustnici ai lui Dumnezeu s-au înălțat până în preaînalta tovărășie a lui Dumnezeu și a îngerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut îndura pustia. Au fost unii dintre ei care timp de cincizeci de ani n-au văzut fața omenească, și totuși nu spuneau: „Suntem singuri! Ne plictisim!” Căci Dumnezeu era cu ei și ei erau cu Dumnezeu. Omul poate trăi fără orice și fără oricine, numai nu fără Dumnezeu. Aceasta este marturia lor, pe care au lăsat-o Bisericii ca pe un capital. Însă nu se știe să nu fie trăit vre-un ateu cincizeci de ani în deplina singurătate, în pustie. Un asemenea fapt n-a fost înregistrat în istoria neamului omenesc. Ateul nu-i în stare de așa ceva. El simte plictis și în tovărășia oamenilor, plictis care devine cumplit de chinuitor- chiar de nesuferit- in lipsa lor. El caută oameni pentru a-i înțepa cu acul veninos al ateismului său și a se hrăni cu durerea lor. Iar în pustie pe cine să înțepe afară de sine însuși? Și cu a cui durere să se hrănească, afară de durerea sa?
Ca atare, zboară neîncetat cu gandurile la înălțimea duhovnicească, unde sălășluiește Cel a Cărui tovărășie este mai însemnată și mai vrednica de iubit decât orice tovărășie de pe pământ. Lui slujește-I, cu El întovărășește-te; Lui tămâiază-I, de El indulcește-te; Lui vorbește-I, despre El grăiește; pe El iubește-L, și iubește-L, și iubește-L, cu toata inima, cu toata puterea, cu toata mintea ta. Și pentru dragostea ta El va afla un mijloc să le deschidă celor din preajma ta ochii și inimile și să le insufle credința vie în El, asemănătoare credinței tale.”

Pace ție și sănătate de la Domnul!
Preot Iulian Rață
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.