Bună seara! Am citit de pe un site ortodox, anume că: să nu îndrăznim să lăudăm pe aproapele, sau să-l învăţăam, sau să-l mustrăm. Iar, mai încolo scria: ,,pe cel care greşeşte îndreptatiţi-l cu duhul blândeţii”. Aş vrea să vă întreb, cum e cel mai bine să procedăm, să mustrăm sau să tăcem, şi mai bine să ne rugăm pentru respectiva persoană. Mă gândesc şi la faptul că mustrându-l pe celălat, noi ne putem umple de slavă deşartă, să ne credem mai drepţi decât ceilalţi. Vorbesc acum şi în cazul meu, mă rog dar nu pot plânge, (extrem de rar dacă am plâns). Deobicei, când mă rog simt o bucurie lăuntrică. Nu ştiu, poate îs înşelată de diavolul, dacă mustrându-i pe alţii m-am înalţat pe mine?
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Deci practic ai și răspuns la întrebare, ,,pe cel care greşeşte îndreptatiţi-l cu duhul blândeţii”. cred că știți ce însiamnă acest duh al blândeții, de obicei trebue să fim foarte atenți când dorim să lăudăm sau să mustrăm pe cineva, cel mai bine să ne abținem de la aceste trepte ca să nu ne prindă diavolul în mreaja sa.
Pe mine cel ce înot în noianul pierzării și sunt cufundat, mântuiește-mă, Doamne, cu dreapta Ta.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
