Părinte, vin şi eu cu o întrebare, am mare nevoie de sfatul dvs. M-am întâlnit cu un băiat 6 ani, relaţie bazată pe încredere şi dragoste, eram de acum cu gândul la căsătorie. Însă întro zi mi-a spus că a jucat la jocuri de noroc, sigur că nu am refuzat să-l ajut şi m-am străduit să-l fac să înţeleagă că nu e bine acest lucru şi parcă îmi reuşise. Mai apoi a mers tot bine, ca după jumătate de an să aflu tot de la el că a mai jucat iarăşi şi că a pierdut mai mulţi bani. Temându-mă de un viitor cu astfel de probleme, am refuzat la relaţia noastră, cu toate că mi-a fost foarte greu şi suferind mult, la fel şi el. A trecut ceva timp de atunci însă eu tot la el mă gândesc, vreau să fiu cu el însă simt şi frică. Părinţii cunosc şi ei situaţia şi cu toate că nu nu mi-au zis să refuz la el, eu văd că nu prea îl acceptă de acum. Cu toate că am luat o decizie, mă gândesc, oare am făcut bine că l-am lăsat singur cu atâtea probleme?
- Natalia a întrebat 13 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Mă gândesc că, poate că nu ați făcut chiar bine, dar în același timp, nefiind încă legați prin Taina Sfintei Cununii, nu e cazul să purtați grija lui. E mărișor, să fie bun să se discurce. Pe când patima jocului, vă spun eu, nu așa ușor se leapădă. Chiar aici, de la cititorii noștri am primit mai multe mesaje, în care ni s-a spus foarte clar: deși au promis de nenumărate ori, nu au dorit să se lese de jocuri. Sau, mai bine zis, făceau ce făceau și iarăși la cheltuit bani se întorceau, ca să vină acasă cu datorii colosale. Dacă el a fost de acord să vă piardă, dar nici de jocuri să se lase, atunci, problema e gravă la mijloc.
Nădăjduiesc că Dumnezeu îi va scoate în cale o persoană mai dragă, pe care o va iubi și de frica să nu o piardă se va lăsa și de prostiile date. De nu…
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
