ajutaţi-mă, vă rog!

Bună ziua! Mă numesc Alexandra şi am 20 de ani. În urmă cu câţiva ani am vorbit cu un băiat de la seminar, mă iubea şi îl iubeam foarte mult, însă am fost cu el 2 ani, dar nu mă atrăgea şi îmi puneam tot timpul întrebări (de ce?). El făcea facultatea în alt judeţ, când era plecat şi vorbeam cu el, abia aşteptam să îl văd, să îl strâng în braţe, să vorbesc cu el, să fiu lângă el, dar când mă suna şi îmi spunea că vine acasă, totul se întuneca în mintea mea, refuzam orice, să mă întâlnesc cu el, nu vroiam să îl mai văd. Nu ştiam ce se petrece cu sufletul meu, îl iubeam atât de mult, dar de ce nu îl puteam accepta pe cealaltă parte? Au trecut ani, el s-a ţinut după mine multă vreme, îl vroiam, dar nu ştiam ce să fac şi într-o ultimă zi a venit la mine să îi dau un răspuns dacă vreau cu adevărat să rămân cu el sau el se va căsători, eu nu am dat nici un răspuns, sufletul meu spunea da, dar…..a plecat de la mine şi într-un an am auzit că se căsătorise. Nu-mi venea a crede, nu ştiam ce se întâmpla cu mine, eu mi-am refăcut viaţa, dar cu gândul la el tot timpul acesta. Am o relaţie de 4 ani, e un băiat minunat, îl iubesc, dar undeva în suflet a rămas el. Nu am spus nimănui ce era în sufletul meu, nici măcar mamei, Anul trecut mi-a ieşit ceva pe mână, ceva, ce mă mânca foarte rău şi se mărea din ce în ce mai mult, nu ştiam ce să mai fac. Am mers la doctor, biserică, peste tot, dar acel semn era acolo, nu ştiam ce am. Alături de mama, îndrumate de o femeie din sat, care ne-a spus să mergem să îmi descânte cineva de frică, am mers la un om, am mers acolo şi omul acela mi-a spus că am avut cununiile legate cu el (nu îmi venea a crede, nu credem în astea). Mi-a dat nişte apă, s-a dat pe mână şi în 7 zile semnul a dispărut. În mintea mea totul era confuz, nu credeam în astea, dar pe de alltă parte puteam spune că găsisem răspunsul de ce nu îl puteam vedea, de ce sufletul meu îl respingea doar când vroia să vină la mine. Am auzit că nici el nu este fericit, a vorbit mama cu el de câteva ori, se vedea în vocea lui că nu este fericit. M-am întânit de multe ori cu el, ne uitam unul în ochii altuia şi vedeam cum suferim, îl iubesc cu tot sufletul. Mă simt o fată cu credinţă în Dumnezeu, simt că am o legătură cu bunul Dumnezeu. De multe ori mă rugam să îl visesz, să îmi apară în vis dacă e bine sau nu şi noaptea îl visam. Credeţi că putem fi iar împreună dacă este preot? Ştiu că nu iubeşte acea fată, ştiu asta, toată lumea îi spune că este cu gândul la mine. Ajutaţi-mă cu un sfat, Părinte. Vă mulţumesc.