Sărut mâna, părinte. Ştiu şi îmi dau seama că nu mai există oameni păcătoşi ca mine. Sau ca să nu credeţi că spun dintr-o falsă smerenie… îmi dau seama că poate nu sunt unica persoană în aceast grav păcat, dar ei cel puţin nu au fost din păcate aduşi la credinţă. Sper că pentru toţi vor fi şanse pentru mântuire, deşi nu o mai văd pentru mine. Da, deşi aproape duminică de duminică merg la biserică, mă mărturisesc şi împărtăşesc chiar mai des de cele 4 posturi. Căderile sunt tot mai grave. Mă urăsc şi nu pot privi nici o icoană sau mă ruga în faţa ei…dar cred diavolul alcoolului a pus definitiv laba pe mine. Am început a consuma alcool prea devreme; cred că de pe la vreo 18 ani… ca la 23 să devină o patimă cred că necontrolabilă. M-au convins rudele „şi am apelat şi la codare”, chiar de 2 ori. Deşi apoi am aflat că majoritatea preoţilor ortodocşi nu sunt deacord cu ea. De fapt nici succese nu a avut. M-am hotărât să scriu în speranţa că poate împreună cu dvs. mă voi puta lupta cu acest blestem diavolesc. Deşi ni prea cred în vreo speranţă pentru mine. 10 ani din viaţă, din ani care ar fi putut cosacraţi slujirii aproapelui şi lui Dumnezeu au fost puşi în închinarea la un grav păcat. Şi după cred că înţelegeţi nu doar e una, de la ele pleacă şi restul. Nu ştiu ce aş putea adăuga… uneori consider că dacă m-aş sinucide cel puţin cei dragi ar suferi doar un timp şi atât. Dar aşa le aduc doar suferinţă. Şi îmi mai doream să pot ajuta şi alte suflete, să revie la credinţă. Dar e doar o prostie din partea mea, căci fiind mai mereu „plin de noroi” ce poţi propăvădui…Doar că eşti un om de nimic şi de fapt nici om nu mai eşti nu şi încă un creştin ortodox. P.S. Am citit ce aveţi pe site despre acest viciu şi de fapt chiar cărţi medicale, consacrate subiectului. Dar nu am făcut nimic mai mult decât să adun cunoştinţe. Iar de fiecare dată când apare tentaţia mai aspră de a bea nu zic o rugăciune…ci zic că beau puţin de tot de data asta, dar se ajunge la o stare dezastruasă.
- Un suflet aproape pierdut a întrebat 13 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Păcatul dat ucide fraților, o știu foarte bine. Slavă lui Dumnezeu, nu din proprie experiență, sau mai bine zis, din experiența pastorală. Satul unde sunt preot, din păcate, are mulți fii pierduți din pricina acestei groaznice patimi. Și, de cele mai dese ori, chiar nu știu cum să reacționez și cum să-i ajut pe cei împătimiți de acest diavol al păharului. Sunt conștient de un lucru: până omul nu va duce lupta cea bună și până omul nu se va stăpâni pe sine, nu va reuși nimic. Lupta trebuie să înceapă de la noi înșine. Și, deja referitor la patimi, pot spune că, personal am fost măcinat de patimi rușinoase. La fel spuneam și eu, păcătuiesc astăzi și gata. Totuși, continuam să stărui în păcat. Până, într-o sfântă și binecuvântată de Dumnezeu zi, am făcut făgăduință înaintea lui Dumnezeu că mă lepăd de patima rușinoasă, de îndată ce ajung pe la moaștele sfinților de la Kievo-Pecersc. Slavă lui Dumnezeu, am reușit în acele zile să mă lepăd nu doar una dintre patimile ce mă mistuiau, ci chiar de două grele și care la sigur îmi asigurau biletul spre iad. Nu spun fraților că astăzi nu mai sunt frământat de patimi… Din păcate sunt… Ceea ce este cert, este că destul este ca noi să începem lupta împotriva patimii. Să găsim tărie ca să ne opunem păcatului și, atunci vine Dumnezeu. Ori Dumnezeu, la sigur nu-i lasă pe toți cei ce îi cer ajutorul.
Ce ține de sinucidere… Am văzut familiile în care unii oameni au ajuns să-și curme viața… Sunt familiii marcate de suferință pentru toată viața. Sunt familii, pentru care nici măcar zeci de ani nu vor fi destui, ca să uite experiența dureroasă adusă în sufletele lor de către cei ce nu au voit să rămână ai Domnului. Nemaivorbind de suferința care le este garantată deja în iad celor ce săvârșesc păcatul. Sinuciderea, nu este o ieșire, nici pentru Dvs. și nici pentru rude. Este doar mărirea prăpastiei dintre Dvs. și Dumnezeu. Vreau să fiți dragii mei harnici luptători. Sunt sfinții, care, nu au fost stăpâniți de patima beției. Dar au luptat cu alte patimi. Lupta lor a fost, deloc mai ușoară decât a Dvs., ba dimpotrivă. Dar au reușit. Exemplu cert este Cuvioasa Maria Egipteanca. Înarmați de exemplu lor, vă rog și pe Dvs. să rămâneți tari în credință și să nu cădeți pradă ispitelor. Duceți lupta cea bună! Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului Dumnezeului nostru. El, la sigur vă va ajuta!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
