Doamne ajută. Acum am venit acasă de la spovedanie, dar nu mă pot opri din plâns, cum nu m-am putut opri nici sub epitrahilul duhovnicului, şi nu am avut putere să-i cer un sfat, dar am mărturisit păcatul. Păcatul meu este că m-am căsătorit acum 2 ani, cum se cuvine fecioară fiind şi eu şi soţul meu, dar am acceptat la sfatul lui, al soacrei şi prostul sfat al meu, deşi ştiam foarte bine că este păcat şi gravitatea lui, şi am luat anticoncepţionale, timp de un an de zile până anul trecut tot în Postul Mare, când m-a cuprins mare tulburare şi părere de rău şi m-am oprit şi m-am spovedit. Dar soţul meu acceptând foarte greu acest lucru, şi nu din cauza că e păcat să nu faci copii, ci din cauza că anticoncepţionale îmi pot face mie rău, s-a resemnat şi a găsit altă soluţie, prezervativul, pe care nu şi le cumpără el, că e om mândru şi îi e ruşine, ci mă punea pe mine să le cumpăr, cu ameninţarea că dacă nu o fac, se va duce la alte femei, care îşi cumpără singure. Şi uite aşa am m-ai lungit-o cu păcatul încă un an, iar acum sunt la marginea prăpastiei, îmi pare atât de rău că m-am căsătorit, şi că nu am căscat bine ochii să văd că dragul meu soţ, care era aşa de bun şi credincios, care mă ducea la mănăstiri în Moldova, a cărui mamă se spovedea la un mare duhovnic de la Sihăstria, e aşa de materialist şi orb, şi fără credinţă, şi eu stau cu el în groapa păcatului şi plâng şi se rupe sufletul în mine, şi parcă îl văd pe diavol cât de bine râde acum, că m-a păcălit şi pe mine. Şi nu-mi ajuge nici o faptă bună, nici o virtute, nimic nu mă m-ai mângâie, căci mă văd în mare păcat şi nu ştiu cum să scap, că mă tem să nu mă alunge, să vrea să divorţăm, să meargă la altele… Nu ştiu ce să fac, încotro să o i-au, că nu m-ai pot răabda, şi iată mi-am făcut aceasta cu mâna mea, şi asta mă doare cel m-ai tare, şi mi-i dor de Dumnezeu, dar nu m-ai simt nimic, nici bucurie când merg la biserică sau când mă rog, şi tare mă tem să nu-mi fi pierdut şi bucuria din suflet pe care o am întodeauna în noaptea de Înviere, că toate mi le pierd şi şed în păcat şi în umbra morţii. Şi am numai 25 de ani şi mă simt uscată şi fără vlagă şi şed singură şi plâng şi nimic nu mă mângâie. Vă rog să mă ajutaţi şi pe mine măcar cu o vorbă bună sau cu o rugăciune, căci v-am mărturisit tot ce am pe suflet, pentru că în aceste momente gândesc tot ce v-am scris, dar nu pot spune, căci mă apucă plânsul. Doamne ajută.
- Andreea a întrebat 13 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
Scumpă soră, mă doare foarte și foarte mult de tot ceea ce simțiți în sufletul Dvs și de faptul că diavolul și poftele carnale ale soțului vă face să simțiți atâta amar și durere în sufletul Dvs. Vă sfătui să citiți materialul de aici și articolele recomandate de mai jos, în continuarea articolului. În același timp, înțeleg perfect, că problema nu e în Dvs. ci în soț și aici, iubită soră, nu ne rămâne decât, sincer, cu multă râvnă să ne rugăm pentru soțul Dvs. Mai întâi desigur Dvs. de asemeni, îndemnați toți preoții cunoscuți să se roage pentru el. Nu e vinovat sărmanul… E stăpânit pur și simplu de duhul desfrâului, de acest diavol necruțător, care nu știe de nimeni și de nimic, decât, de satisfacerea propriilor pofte. Dacă o să vă rugați, sper că, diavolul se va mai potoli și soțul Dvs. se va începe a gândi nu doar la plăceri, ci și la Hristos și desigur la Dvs!
Chiar aceste zile am asistat la un caz îngrozitor, când soțul stăpânit de patima desfrâului a fost țintuit de Dumnezeu la pat. Desigur că amantele au dispărut și doar soția iubitoare, veghează alături de patul său. Dumnezeu, nu lasă necurățit nici un păcat. Dar nici numele său batjocorit nu-L lasă, să știi. Și nici rugăciunile noastre fără de răspuns! Hristos a Înviat! Bucurie!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
