Sărut mâna, părinte! Întrebarea mea este: de ce a poruncit Dumnezeu poporului lui Israel să-i şteargă pe canaaniţi de pe faţa pământului? Explicaţi-mi şi despre canaaniţi. Mulţumesc!
- Nicolae a întrebat 13 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Cercetările arheologice îi plasează pe canaaniţi ca locuitori pe teritoriul Israelului de astăzi cu cel puţin şase sute de ani înaintea expediţiilor militare ale lui Iosua.
Prin comparaţie cu Egiptul, canaaniţii erau un popor subdezvoltat. Totuşi, civilizaţia lor a reuşit să producă un sistem de construcţii fortificate cu ziduri înalte şi masive. Din relatarea Bibliei aflăm despre cetăţi cu numele de: Ierihon, Ai, Lachiş, Hebron, Debir şi Haţor.
Canaaniţii au avut o scriere proprie, bazată pe un alfabet specific. Recente descoperiri de documente canaanite la Ras Shamra în nordul Palestinei au pus la dispoziţia cercetătorilor amănunte interesante despre cultura şi civilizaţia acelor timpuri.
Religia canaaniţilor a fost o mărturie a decadenţei şi imoralităţii unei societăţi umane desprinsă de Dumnezeu şi prăbuşită la nivelul animalităţii. Zeii canaaniţilor personificau instinctele animalice ale firii pămînteşti căzută pradă poftelor nesăbuite. Zeul suprem era un fel de personificare a „fertilităţii” şi a ploii. Această caracteristică era comună şi altor popoare primitive. Numirea de Baal nu este un nume propriu, ci unul generic pentru „Zeu”. În sistemul canaanit politeist existau o sumedenie de „baali”, fiecare dintre ei patronînd o anumită „forţă”. Exista pînă şi un Baal-Zebub, „zeu al muştelor”, căruia i se cerea ajutorul împotriva acestor supărătoare insecte.
Sistemul ritual religios al canaaniţilor consta în oficierea unor slujbe la templele răspîndite pe toate înălţimile şi în toate văile ţării. Participanţii la ceremonii celebrau fertilitatea dedîndu-se la orgii dezgustătoare. Nu era lipsită bestialitatea şi abuzurile de tot felul. Uneori, pe altarele păgîne erau sacrificaţi copii.
Starea decăzută a canaaniţilor a atras mînia lui Dumnezeu şi hotărîrea Lui de a-i nimici cu desăvîrşire: „Cînd Domnul ţi le va da în mîini şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvîrşire, să nu închei legămînt cu ele şi să n-ai milă de ele. Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite” (Deut. 7:2-5).
Evreii au invadat Canaanul în anul 1.405 î.Cr., dar n-au distrus în întregime popoarele ţării. De-a lungul istoriei, rămăşiţa de canaaniţi a fost pentru evrei o ispită şi un prilej de atragere înspre idolatrie. Una dintre cele mai mari apostazii a avut loc pe vremea împăratului Ahab şi a soţiei sale Izabela (1 Regi 16:29-33). Dumnezeu l-a trimis atunci pe proorocul Ilie ca să întoarcă poporul la Sine (1 Regi 18:16-40).
Prin comparaţie cu Egiptul, canaaniţii erau un popor subdezvoltat. Totuşi, civilizaţia lor a reuşit să producă un sistem de construcţii fortificate cu ziduri înalte şi masive. Din relatarea Bibliei aflăm despre cetăţi cu numele de: Ierihon, Ai, Lachiş, Hebron, Debir şi Haţor.
Canaaniţii au avut o scriere proprie, bazată pe un alfabet specific. Recente descoperiri de documente canaanite la Ras Shamra în nordul Palestinei au pus la dispoziţia cercetătorilor amănunte interesante despre cultura şi civilizaţia acelor timpuri.
Religia canaaniţilor a fost o mărturie a decadenţei şi imoralităţii unei societăţi umane desprinsă de Dumnezeu şi prăbuşită la nivelul animalităţii. Zeii canaaniţilor personificau instinctele animalice ale firii pămînteşti căzută pradă poftelor nesăbuite. Zeul suprem era un fel de personificare a „fertilităţii” şi a ploii. Această caracteristică era comună şi altor popoare primitive. Numirea de Baal nu este un nume propriu, ci unul generic pentru „Zeu”. În sistemul canaanit politeist existau o sumedenie de „baali”, fiecare dintre ei patronînd o anumită „forţă”. Exista pînă şi un Baal-Zebub, „zeu al muştelor”, căruia i se cerea ajutorul împotriva acestor supărătoare insecte.
Sistemul ritual religios al canaaniţilor consta în oficierea unor slujbe la templele răspîndite pe toate înălţimile şi în toate văile ţării. Participanţii la ceremonii celebrau fertilitatea dedîndu-se la orgii dezgustătoare. Nu era lipsită bestialitatea şi abuzurile de tot felul. Uneori, pe altarele păgîne erau sacrificaţi copii.
Starea decăzută a canaaniţilor a atras mînia lui Dumnezeu şi hotărîrea Lui de a-i nimici cu desăvîrşire: „Cînd Domnul ţi le va da în mîini şi le vei bate, să le nimiceşti cu desăvîrşire, să nu închei legămînt cu ele şi să n-ai milă de ele. Să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite” (Deut. 7:2-5).
Evreii au invadat Canaanul în anul 1.405 î.Cr., dar n-au distrus în întregime popoarele ţării. De-a lungul istoriei, rămăşiţa de canaaniţi a fost pentru evrei o ispită şi un prilej de atragere înspre idolatrie. Una dintre cele mai mari apostazii a avut loc pe vremea împăratului Ahab şi a soţiei sale Izabela (1 Regi 16:29-33). Dumnezeu l-a trimis atunci pe proorocul Ilie ca să întoarcă poporul la Sine (1 Regi 18:16-40).
Răspunsul nu-mi aparține, dar sper să vă fie de folos!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
