Idei ratacite

Dragii mei, două mari probleme cu care se confruntă mereu Biserica în lucrarea ei de mântuire a lumii, şi mai ales în timpul nostru sunt: pe de o parte, necredinţa sau indiferenţa religioasă, iar pe de altă parte, credinţele false sau rătăcirele.Biserica trebuie, pe de o parte, să cheme fără încetare şi cu multă iubire pe toţi oamenii la credinţă, stiind că „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 4), iar pe de alta parte, să apere dreapta credinţa în faţa rătăcirilor, pentru că nu este de ajuns să avem o credinţă religioasă oarecare, ci trebuie să avem dreapta sau adevarata credinţă.Sfântul Apostol Petru avertizează şi el împotriva rătăcirii de la dreapta credinţă: „nu au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi din pricina lor calea adevărului va fi hulită. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare ei vă vor momi pe voi . Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele nestatornice; inima lor e deprinsă la lacomie şi sunt fiii blestemului, părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit. Aceştia sunt izvoare fără apă şi nori purtaţi fără furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns (II Petru 2, 1-3 şi 74-17).Dar pentru ca să ne ferim de rătăcire, avem nevoie de a cunoaşte bine credinţa dreaptă sau ortodoxă. De aceea, Biserica cheamă pe credincioşii ei la cunoaşterea şi apărarea credinţei ortodoxe.Dragostea către aproapele este virtutea prin care creştinul doreşte şi voieşte aproapelui binele vremelnic şi veşnic, dându-şi totodată şi silinţa de a-i face acest bine.În virtutea aceasta sălăşluieşte deplin duhul învăţăturii şi vieţii creştine. De aceea,Mântuitorul o şi numeşte semnul de recunoaştere al creştinului: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35).Aşadar, cine nu se călăuzeşte de virtutea dragostei către aproapele, acela nu este creştin adevărat.Deci eu un sfat pot să îți dau , pilda bună, după porunca Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrurile voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16).Povăţuirea către cele duhovniceşti şi certarea frăţească pentru călcarea poruncilor şi neîmplinirea datoriilor. Mântuitorul spune: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău” (Matei 18,15). Iar Sfântul Apostol Iacov adaugă: „Dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate” (Iacov 5, 19-20). În privinţa aceasta, Cuviosul Părinte Marcu Ascetul zice: „Cel ce sfătuieşte sau mustră întru frica lui Dumnezeu pe acela care păcătuieşte, îşi câştigă sieşi virtutea potrivnică greşelii. Iar cel ce ţine minte răul şi osândeşte cu răutate cade în aceeaşi patimă, după legea duhovnicească. Ia un sfat și de la duhovnicul tău.

Prot Victor Mihalachi