Binecuvântaţi Părinte! Sunt un tânăr de 20 ani, operat de curând. Operaţia m-a schimbat foarte mult, în sensul că am devenit mai cresdincios şi mai interesat de cele sfinte. Am o râvnă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nu în mod teoretic doar. În plus, nu prea mă mai atrag cele lumeşti, îmi doresc ceva mai înalt, mai ceresc, să mă simt împlinit, mai bun. Încercarea asta grea pe care mi-a dat-o Dumnezeu m-a făcut să mă conştientizez mai mult şi uneori parcă simt că „mă pierd” în această lume decăzută; n-aş vrea să devin mai rău decât sunt în momentul de faţă. După operaţie nu am devenit nici mai bun, poate nici mai rău, ci vreau doar să nu mai greşesc, pentru că nu suport greşala, mă face să mă simt departe de Adăvar, cât de mică ar fi. Aş dori să mă retrag undeva la mănăstire, dar nu ştiu dacă ar fi bine, având în vedere şi vârsta mea. Nu mai zic de părinţii mei, care nu sunt deloc de acord cu asta. Ştiu că este foarte greu pentru un om să se călugărească şi mai ales că nu există cale de întoarcere, dar am această râvnă şi nădejde că pot să fiu învrednicit să fac asta. Cum mă sfătuiţi să procedez?
- Cristian a întrebat 13 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
Dragă tinere,dacă dorești cu adevărat să devii călugăr este bine să trăești acolo unde se găsește călugăria, până când ajungi să te duci la mănăstire, adica să fii călugăr. Dacă ești student, să fii cum ar fi un călugăr-student, dacă ești muncitor, să fii cum ar fi un călugăr-muncitor, adica să-ți faci datoria în condițiile călugăriei, iar dacă va fi să ajungi la călugărie, țiai pregătit călugăria, iar dacă va fi să ajungi la căsătorie, ți-ai pregătit și căsătoria prin viața superioară pe care ai duso înainte de căsătorie. Important este să ajungi tu personal să simți care-ți este rostul, adica pâna nu ești hotărât ce ai de făcut, faci ce poți în condițiile tale.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
