sfintul Nicolae

0
0

De la bun început îmi cer iertare, aici se pun întrebări, însă eu am o mare dorinţă să vă povestesc despre minunea care mi sa întâmplat acum o lună în urmă, legată de iconiţa sfântului Nicolae, şi mai ales că astăzi este sărbătoarea sfântului. Dumnezeu m-a înzestrat cu darul de a deveni mămică, şi fiind în aşteptarea copilului, ştiind deja că e băiat, îi alegeam numele, după unele calcule am aflat că naşterea va fi aproximativ în decembrie de sf.Nicolae sau de se va naşte mai de vreme, presupus de sfântul Apostol Andrei. O ruda apropiată cu numele Nicolae tot râdea şi ne zicea, o să vedeţi că îmi va purta numele, din păcate, asta chiar să vă spun sincer mă irita nespus de tare, şi în gândul meu au început să se baga cele rele, gata, nu vreau să se nască de sf.Nicolae, mai bine de sfântul Andrei. Copilul nostru s-a născut pe 14 decembrie şi evident l-am numit Andrei. Aceasta m-a bucurat. Au trecut trei ani şi ceva de atunci, am început să gândesc altfel şi să înţeleg că sensul vieţii mele nu este cel lumesc, dar că sensul vieţii mele este Dumnezeu şi credinţa. Şi aşa într-o bună zi soţul a plecat la muncă, copilul la gradiniţă şi eu am rămas singură acasă, făceam ordine, şi tot aşa fiind cu gândul la Dumnezeu, mi-am adus aminte de păcatul meu, şi de gândul meu păcătos împotriva sfântului Nicolae, şi m-am întristat din suflet. Vă închipuiţi am obijduit şi negat pe acest sfânt mare. În ziua ceea m-am chinuit în suflet foarte mult, îi ceream iertare pentru cele spuse şi gândite de mine, şi am zis că numaidecât voi cumpăra iconiţa lui, pentru că nu o aveam, şi mă voi ruga cu multă credinţă lui, aşa a trecut toată ziua cu acest gând. Seara s-a întors soţul de la lucru şi cu toată familia am ieşit la o plimbare, fiind tot cu gândul la sfântul Nicolae, i-am povestit soţului, despre aceasta, i-am spus că mă chinui că nu e bine, că am obijduit sfântul, dar el ştiţi ce mi-a zis? A spus „puiu, eu astăzi la lucru am găsit iconiţa sfântului Nicolae, jos într-o casă unde se făcea reparaţie, părăsită, ruginită. Aşa am înţeles – m-a iertat sfântul! Am luat iconiţa şi am sfinţit-o la biserică. Iată aşa o minune s-a întâmplat cu noi. Nu vă pot reda ce bucurie şi linişte aveam după aceea în suflet.

  • caterina a întrebat 12 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Mai sunt unii oameni care urăsc anumite nume atribuindule nu sfinților ci persoanelor care le-au lăsat amintiri neplăcute. Ori acest lucru e un mare păcat, pot spune eu, și acest păcat va fi pedepsit la cea din urmă judecată. Încercați să nu gândiți din firea noastră omenească atunci când se ajunge la rangul sfinților. De acest lucru este vorba în cazul dumneavoastră. Oare ce nume ar fi să aleagă sfinții dacă ar proceda ca noi și dacă noi am fi o lume a sfinților doar cu numele iar cu păcatele așa cum suntem?

Luați aminte cei care sunteți în cazul în care a fost sora noastră și nu lăsați să vă domine firea cea umană plină de păcat.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.