platesc aspru....

Părinte, atâtea necazuri am încât nici nu ştiu cu ce să încep. Ştiu că le merit, pentru că sunt cea mai păcătoasă de pe pământ. Dar mă tot întreb, până când trebuie să îndur atâtea necazuri şi batjocurile celor din jur? M-au ajuns cuvintele mamei mele, „vei ajunge să nu ai nimic, nici chiar ce să mănânci…” şi alte cuvinte urâte. Nu cred că vrea să ajung aşa, dar ea tot răul îl vede înainte, şi i-a plăcut întodeauna să-mi controleze viaţa. Şi chiar şi acum, când eu am familia mea. Eu pentru ea şi chiar şi pentru alţii sunt o proastă, nu sunt buna de nimic, şi mai rău că toţi şi-au pierdut încrederea în mine. Nu ştiu ce se întâmplă, dar nu am nici un spor în casă, lucrez de dimineaţă până seara, fără nici un rezultat! Lucrul meu e un stres continu, iar datoriile mele către stat cresc pe zi ce trece, atât vreau să pot plăti datorile către stat şi către oameni! Dar nu pot, pentru că nu-i am, nu că nu vreau, dar chiar nu mă aleg cu nimic. Mai am speranţa doar la Dumnezeu şi Maica Domnului. Am ajuns să nu mai pot dormi noaptea, nu pot să mănânc din cauza asta. Iar toţi din jurul meu mă insultă, mă jignesc, şi se îndepărtează de mine. E foarte greu să lucrezi cu oamenii, şi să-i mulţumeşti pe toţi. Simt că nu mai am nici o putere. Vreau să vă întreb acum, se poate să fie legat de mama mea că am ajuns în situaţia asta (blestem fără să vrea)? De ce Dumnezeu nu-mi ascultă rugăciunea? Ce trebuie să fac? Mă simt părăsită de toţi. Mă rog, nu pot spune că nu, merg la biserică nu chiar în fiecare duminică, mă spovedesc o dată în an. Încerc să fac voia lui Dumnezeu, dar nu simt decât tristeţe. Vă rog ajutaţi-mă.