0
0

Sărut mâna, părinte, vă rog frumos, am şi eu nevoie de un sfat! Sunt căsătorita şi am o fetiţă de un anişor, iar acum aştept încă un copilaş, problema mea este neînţelegerile dintre mine şi soţul meu, de ceva timp e tare rece relaţia noastră şi acum, căci a apărut încă un copilaş în pântece. Eu nu aş vrea să am relaţii intime cu soţul, ştiind că este un păcat, în timpul sarcinii, dar nu ştiu cum aş putea să fiu aproape de soţul meu, el tot doreşte apropierea fizică şi de la un timp se comportă tare urât cu mine, mă jigneşte pentru că îl refuz, vorbeşte urât, încerc să îi spun, să îi explic, aş avea nevoie de mai mult ajutor din partea lui şi în gospodărie, dar nu nu-l oferă deloc. Noi locuim în străinătate şi nu am nici un ajutor din partea nimănui şi mi-e tare greu, de multe ori am deznădăjduit şi am spus că dacă se comportă urât cu mine, îmi iau copii şi îl părăsesc. Nu îmi doresc asta, ştiu că este un păcat, îmi doresc să fie bun şi blând cu mine şi să mă ajute când am nevoie de spijinul lui, să mă respecte şi să ne respectăm reciproc bineînţeles şi mă doare tare când mă jigneşte şi vorbeşte urât cu mine. De multe ori plâng. Nu vreau să afecteze nici copilaşul, căci ştiu că nu este bine să ai starea de supărare, căci se transmite. Nu şiu ce aş putea să fac, mă rog pentru el, m-am spovedit de păcatatele mele, dar mi-e tare greu, cred că nu mai există multă dragoste între noi, poate nu ştiu eu cum să mă comport, poate îi spun pe un ton prea aspru sau el se simte judecat prin cuvinetele mele, vă rog să mă îndrumaţi ce pot să fac şi să îndur cu răbdare şi smerenie crucea căsătoriei şi să fie pace în familia noastră. Vă mulţumesc, mă iertaţi dacă am scris prea mult. Sărut mâna, numai bine.

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Bună ziua. Din păcate voi începe cu partea cea mai dureroasă pentru a putea încheia cu binele. Nu văd eu dragoste la dumneavoastră. Pe soț nu îl judec, nu pentru că este bărbat și îi ținem apărare, ci pentru că nu a mărturisit nimic. Și sunt ferm convins că ar fi scris altfel: cu chibyuința dragostei. Nici nu o să aveți pace între voi până nu veți lăsa dragostea să își ia locul întâi. De era să aveți dragoste(aveți spun referinfdumă la dumneavoastră și nu la voi, sau mai bine o să vorbesc la persoana a II singular pentru ca să mă înțelegi căîți vorbesc ție și nu la ambii). De era să ai dragoste era să găsești altă ieșire din situație, era să găsești alt mod de a exprima dorința, era să găsești altă cale de a lămuri soțul în cazul dat. De ce nu ai găsit altă cale? Pentru că nu e dragoste la tine! Vezi că nu e dragoste între voi: dragostea scade atunci când nu se mai oferă dragoste. A slăbit efortul tău de a oferi dragoste. Nu judeca cazul lui și nici nu privi felul lui de a fi. Muncește să capeți dragostea cea adevărată din care izvorăște binele: și de aici veți găsi soluții, veți alege cuvintele potrivite. Gata, ajunge cu mustrarea. Acum haideți să vă spun cum ași fi făcut eu de era să fiu femeie. Priviți cum am vrea noi bărbații să fie o femeie și poate vă va ajuta. Un soț, care e mai puțin credincios, nu va accepta să fie refuzat sau învațat, pentru că în firea lui se simte instinctul superiorității în relația lui cu femeia. Încearcă să îi respecți această superioritate dar pe de altă parte atribuindu-i toate riscurile. Dumnezeu va avea grijă de îngerașul său, dar veți găsi numitorul comun atunci când soțul va vedea că îi respectați superioritatea și că se simte din nou în postura sa de cap al familiei. Apoi căutați un duhovnic bun, care să știe cum să pună la loc mintea unui bărbat și cu ajutorul lui să reușiți să îl ajutați pe soț să înțeleagă care sunt problemele și riscurile care vă pot paște. Singură prin îngânfarea voastră de femeii nu veți reși să modelați perfect bărbatul. Trebuie dragoste. Atunci când dragostea e pe primul plan din ea înflorește singură „soluția”. Nu trebuie să mai depuneți mult efort. Iar atunci când pe prim loc puneți competența voastră mintală nu numai că nu izvorăște „soluția” ci se pierde și ceea ce pare că înflorise demult, și de aici spuneți: că mi se pare că „nu mai există multă dragoste între noi”. REpede la treabă. V-am spus cum stau lucrurile. Știți unde e „soluția”. Spor și mult succe! Noi vă mai așteptăm pe aici să vedem cum merg progresele în relația voastră și să învățăm și noi calea cea bune. Vă rog să nu vă supărați pentru duritatea mea. Dar a fost și puțină dragoste creștinească pentru relația voastră. Și nu vreau să mai aud cuvinte de genul: „îmi iau copii şi îl părăsesc”. Așa ceva nu poate să spună o femeie care se pretinde a avea dragoste. Constatați singură ce haină purtați. Puneți-vă în locul lui și analizați-vă. Ah da, și încă ceva: explicați-mi în ce constă „respectarea reciprocă” la tine. Dacă ne gândim de respectare reciprocă atunci luăm cazul în repciprocitatea lui: să nu vă vorbească urât – să nu îi vorbești urât nici măcar în gândul tău, nici ăn fapta ta cu atât mai mult în vorba ta! Faptul că îl respingi neținând cont de părerea lui, deja îi vorbești urât în fapta ta. Vrei să nu ai relație cu el(aceasta e partea ta, dolianța ta) pentru binele dezvoltării copilului și trupește și sufletește – (partea lui)el este atras trupește prin firea lui de bărbat față de tine(aceasta ne spune și Scriptura atunci când zice: Femeia este stăpână pe trupul bărbatului ei). Cum faci să îl respecți pe el?  Te așteptăm chiar și dacă nu ai înțeles anumite lucruri. Sper că mai înțeles bine și să găsești ramura potrivită a arborelui înțelegerii voastre.

Doamne, fă din familia noastră un instrument al păcii Tale.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.