Sodoma şi Gomora

Noi ținem neutralitatea. Nu e prea potrivit ca pentru orice să dăm anatema. Anatema se dă în cazur de cădere gravă, lepădare de credință. Ceea ce s-a întâmplat este doar o mică neînțelegere. Așa că ar fi bine să ne păzim de răutate și să lăsăm bunătatea între noi. Diavolul ne încearcă prin anumite căi să ne distrugă din interiorul nostru. Biserica din Republica Moldova trece acum, la fel ca și statul prin momente destul de deficile. Însă numai adevărata credință va rămâine nescufundată în valurile furtinii care s-a ridicat acum pe marea vieții acesteia. De aceea vă îndemnă la păstrarea păcii dintre noi și mai puțin loc să lăsăm pentru ura față de cei care greșesc. Acum în ce privește activitatea mai marilor Bisericii noastre voi reda unele idei ale Părintelui Petru Pruteanu, care au lăsat urme bucurătoare în sufletul meu, suflet care nu mai vedea înțelepciunea cuvenită în rândul preoției din Mitropolia noastră. Faptul că episcopul Marchel vorbeşte, nu înseamnă că spune ce trebuie, iar faptul că mitropolitul tace, nu înseamnă că acceptă orice; doar că are alte metode şi căi de a spune. Pur şi simplu sunt sigur că în spatele lui Marchel şi a acelor tineri stau interese străine. Aceasta-i toată explicaţia mea și a altor oameni asemenea mie. Dacă Biserica vrea să pună în practică exemplul de la Corint, atunci nu-i corect să o înceapă cu deputaţii, ci ar trebui cu proprii slujitori care sunt cuprinşi de acest viciu (chiar dacă nu sunt f. mulţi, dar totuşi există). Excomunicarea deputaţilor, dintre care unii nici nu se pretind a fi mai creştini, n-ar duce la nimic. Ar fi apă la moara comuniştilor care, apropo, sunt şi ei anatemizaţi încă de Sfântul Patriarh Tihon şi nimeni n-a anulat acea anatemizare(să luăm aminte). Nu trebuie să confundăm mărturisirea cu protestele. Ceea ce a făcut episcopul Marchel nu a fost mărturisire, ci truc politic şi amestec într-o altă eparhie. Aici eu sunt de acord cu Mitropolia. Poate sunt şi cazuri când trebuie de ieşit în stradă (şi atunci voi ieşi şi eu), dar mult mai multe se pot obţine prin discuţii şi negocieri sănătoase. Problema e că din partea Bisericii nu prea are cine să le poarte, iar politicienii sunt vicleni şi minciunoşi. Biserica lui Hristos, care este o anticipare a Împărăţiei lui Dumnezeu, nu are ce aştepta bun de la împărăţiile lumii acesteia. Prea mult ne punem nădejdea în politicieni. Aşteptăm ca ei să ne păzească de musulmani, de secte, de homosexuali, dar nu ne gândim că Biserica ar trebui să aibă o astfel de activitate şi impact în societate încât chiar şi dacă toţi aceşti rătăciţi ar avea drepturi, ei înşişi să nu existe. Bineînţeles nu prin exterminare, ci prin convertire benevolă… Asta nu înţeleg clericii noştri. Chiar şi “simfonia bizantină” a existat doar pe hârtie, pentru că împăraţii făceau ce voiau cu ierarhii. Nici cu domnitorii noştri “naţionali” lucrurile n-au fost întotdeauna bine. În timpurile sovietice în general eram exterminaţi şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot am rezistat. De aceea nu avem ce aştepta de la aceşti politruci de astăzi, indiferent de culoarea lor politică. Eu nu cunosc nici un partid politic din Moldova care să aibă gânduri curate şi lipsite din interes cu privire la Biserică(chiar dacă comuniștii se arată nemulțumiți de aprobarea legii, o fac și aici cu interes, nu exista nimeni care să ajute Biserica fără anumite interese). Cuvinte din unele din comentariile la articolul „Atitudine sănătoasă a Adunării Eparhiale de la Chişinău”.

Să fim înțelepți și nu fanatici în credința noastră. Fanatismul nu ne va mântui ci numai credința sănătoasă în Domnul nostru Iisus Hristos.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie