Binecuvântaţi, părinte. La întrebarea 12190, răcirea aceasta a început când eu am început să am pâinea mea în mână, locuiam la ea, îmi lua toţi banii şi îmi dădea ea cât vroia sau deloc. Mă batea crunt că mergeam la serviciu numai vânătăi şi venea cu cuţitul asupra mea, într-un cuvânt am fost abuzată fizic şi psihic. Ea nu mă îndruma la o rugăciune sau să mă duc la biserică, pentru aceasta m-au îndrumat vecinii din jur, pentru că auzeau mereu ţipete şi lovituri şi mă vedeau des afară desculţă, când ea avea momente de răzbunare. Pentru că ea nu mă suferea că seamăn cu tatăl meu la exterioar şi ea nu mai era cu el, pentru că îl părăsise pentru un alt om, în care a făcut multe păcate, punându-ne martore şi pe noi la acele păcate, în plus că le mai învăţa şi pe altele şi eu mergeam exact pe urmele ei, la acele persoane pe care le învăţa mă duceam în casele lor fără să vreau, parcă mă loveam numai de aceste lucruri şi nu puteam ieşi. Deci ce să vă spun, că au trecut anii şi rănile au rămas nevindecate. Aş dori mai multă linişte sufletească, fără de a mă mai lovi de aceste amintiri neplăcute care s-au transformat în coşmaruri.
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 7 luni ago
- You must login to post comments
Scumpă surioară. Sincer că vă spun: nu știm ce să vă spunem. Am stat și tot am meditat. Ar fi mai multe variante prin care să ne scriem cuvântul nostru. Dar cred că ar fi de prisos. Iartă. Doar acesta ar fi cel mai bine cuvânt sufletesc pe care să ți-l spunem. Știu că e ușor să spui atunci când nu treci prin ce trece credinciosul. Dar și răsplata voastră va fi mai mare, a celor care treceți prin încercări și iertați. Nici noi nu vom fi răsplătiți atât de mult pentru că vă îndemnăm la iertare. Voi, cei care treceți prin încercări și iertați cu adevărat pentru toate, veți fi răsplătiși încă din această lume! Și mai ales că este mamă! Răsplata va fi cu mult mai mare: Iertarea celor care ne greșesc și cintea oferită părinților. Nu vreau acum să ajungem la judecarea părinților și la morala care s-a cuveni lor. O să lăsăm pentru acel moment când va fi necesar. Acum rămânem doar la noi, ca și fii. E greu să fim perfecți. Și în relațiile noastre cu părinții. Ați avea tot dreptul să nu fiți creștini în comportamentul vostru mai ales cu mama și pentru toate ce le-a făcut. Dar oare nu ar fi mai bine să iertăm? Și să ne rugăm să ajungă în acel moment să își dea seama de cele ce le face! Nu o va ajuta nimic de o veți urâ la infinit. Și nici nu o va îndrepta aceasta. Cu răutate numai răutate putem rodi. De aceea vă îndemn, vă rog, iertați. Și veți ajunge să fiți mulțumiți și împliniți. În schimbul iertării adevărate și sincere vă va oferi Hristos sprijin în trecerea peste aceste neplăceri. Rugați-vă pentru mama voastră, iartații faptele căci noi nu suntem în postura de ai le judeca fapta, pentru că nu îi cunoaștem căința. Să-l lăsăm pe Hristos să o facă. Iar noi să fim simpli, iertător și buni ortopraxiști.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
