0
0

Părinte, încep să mă plictisească rugăciunile/slujbele, aceleași lucruri repetate mereu și mereu. Și nu mă simt prea confortabil spunând rugăciuni îndreptate spre Sfânta Cruce, e un obiect, nu are rațiune, degeaba mă rog unui obiect fără rațiune(vorbesc cu el), mai bine mă rog direct lui Hristos cel care a murit pe Cruce, deci cu cine vorbesc, vorbesc singur?

  • You must to post comments
0
0

Miroase a sectarism. Nu cumva aveți prin jur asemenea insecte? Și încă ceva: rugăciunea voastră e fără rațiune nu crucea e lipsită de rațiune. Încercați să dați rațiune rugăciunii. Nu rostiți doar cuvântul. E și de așteptat rezultatul dat în urma formalității rugăciunii. Spre exemplu eu adorm cu mâna pe Sfânta Cruce. Așa o liniște îmi aduce în suflet. Pentru că știu că prin aceasta ajung într-o legătură directă cu Dumnezeu. Nu am ajuns niciodată să mă plictisesc. Desigur că odată ce citești cuvântul și gândul îți e la prășit nu are cum să nu te plictisești. Deci nu crucea e lipsită de rațiune ci cuvântul tău, rugăciunea ta e formală. Credință slabă. Sau poate mai este pe aici și credința în lucruri externe credinței: puteri supranaturale, energii și mai nu știu ce. Mergi la duhovnic de spune că ai găsit în cruce lipsa de rațiune. E un mare păcat acesta!

Doamne iartă prostia și incompetența noastră de a Te percepe.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.