Sunt la capatul puterilor...

0
0

Bună ziua! A fost o jumătate de an extrem de grea pentru mine! Certuri cu soțul și neputința mea de a-mi educa fetița, m-au adus la capătul puterilor. Sunt în depresie din cauza că nu mă realizez ca soție și ca mamă îmi cert fetița la orice pas și asta mă face să mă simt îngrozitor. Am făcut multe păcate și cred că Dumnezeu nu mai are răbdare ca să mă ierte caci nu simt nici ajutor, nici alinare…Sunt atât de vinovată în fața lui Dumnezeu, în fața familiei mele, în fața soțului meu, în fața fetiței mele… nu mai am puteri ca să mă suport pe mine… mă urăsc din tot sufletul meu…mă urăsc!!! CE SĂ FAC? CUM SĂ MĂ SCHIMB? AJUTAȚI-MĂ, VĂ ROG!!!

  • Anastasia a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Bună e ziua și bună va fi și seara și aceasta în funcție de cum o facem. Trebuie să treceți și peste aceste încercări. Sunt niște încercări care vă întăresc și vă desăvârșesc. Important să reziste cei pe spinarea cărui vă desăvârșiți. Ceea la ce vă îndemnăm noi este să vă aduceți liniște lăuntrică. Nu veți reuși prea multe de veți continua în această formă de trăire. Luați și vă împărtășiți durerea și cu duhovnicul. Cereți canon care să vă aducă liniște și iertarea de păcate. Iar schimbarea să fie a voastră. La început trebuie să înțelegeți că nu e bine. E bine deja că recunoașteți că nu e bine. Deja este un pas. Al doilea pas e să înțelegeți că nu e bine să fiți la culmea răutăților. Și aceste cuvinte să vă sune mereu în ureche atunci când veți fi nevoită să explodați. Dragostea. Iată ce este leacul vostru. Dacă vă iubiți familia. Atunci mereu când aveți de mustrat să o faceți cu dragoste, plină de răbdare și înțelepciune. Nu lăsa ura să îți facă, determine natura manifestărilor. Începe de acum să te îndeletnicești cu virtutea dragostei. Și în încheiere vă spun: nu aplica sentințe la momentul dat, când ura e la apogeul său. Încercați să lăsați să treacă puțin timpul, astfel se va ameliora răutatea. Și veți avea posibilitatea să vedeți și partea cea cu dragostea.

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.
Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.