0
0

Binecuvântați Părinte. Eu m-am căsătorit odată și am rămas la șapte luni cu copilul singură, me-au trebuit ani să pot să-l iert, cu greu dar am reușit doar atunci când am început să merg la SFÂNTA BISERICĂ, între timp viața nu-mi era chiar una creștină, dar odată cu fregventarea biserici, ascultarea SFINTEI LITURGHII parcă me-am revenit la viață, eram alta, cu patru ani în urmă după opt ani singură m-am recăsătorit, la el tot a 2 căsătorie, soția ea decedat în accident, era derutat, cădea în depresie, începea să bea trăia o viață desfrânată. El știa că des mă duk la slujbă, mereu îmi zicea că mă deosebesc de colegii de lucru, orice vorbă a mea era și ca un sfat pentru el. Eu îl îndemnam sa mearga la biserică că își va găsi liniștea, el tot mai des mă căuta la telefon. Am ieșit în oraș practic ne jăluiam fiecare de soarta lui, ne apropiam sufletește, o perioadă nu am vorbit când a auzit că vreau să plec peste hotare, mereu îmi zicea nu te duce, a fost problemă cu un document și s-a reținut cu viza… și noi am început să ieșim, mai apoi să fim împreună, la început erau mici neînțelegeri, apoi am realizat că e soțul dorit, am rămas însărcinată, era bucuros a fost o sarcină grea, am născut, el mereu mea fost în preajmă, la 50 de zile copilul a murit, era nebotezat, nu am știut că pot să-i spun cuvintele de botez, nașu (preot) au suferit și ei se simțeau vinovați că ne-au anulat cu botezul. Atunci ne-am susținut unul pe altul, eram mereu împreună. Am postit și m-am mărturisit, părintele ma învățat ce sa fac pentru acest copil, eu m-am liniștit mai apoi am realizat că sunt însărcinată, eram o familie de invidiat, nu am mulțumit DOMNULUI pentru că am așa soț, îmi apăruse mândria. Am născut o fetiță de NAȘTEREA MAICII DOMNULUI, pentru o păcătoasă ca mine e prea mare DARUL de la MAICA DOMNULUI. Am dat mulțumire pentru fată, eram fericiți, dar am greșit că l-am lăsat singură pe soț în oraș și eu cu copiii în sat aveam încredere în el, a început să se schimbe câte ceva îl deranja, că m-am îngrășat, că mereu stau cu basmaua în cap, asta înainte nu-l deranja, eu mă uitam mai mult la fată credeam că dacă am fost luminată am familie mai puțină rugaciune pot să fac. El devenea mai rece mai distant motivând că e obosit, aveam îndoieli, me-au venit sms că sa încurcat cu o fată nu prea buna și e cu 12 ani mai mică, el a negat, de ÎNVIEREA DOMNULUI eu m-am dus la ai mei iar el mire la ea, am încercat să vorbesc cu soacra nu credea, le-am adus și eu și nașul dovezi, când el a spus că e așa atunci au crezut, dar de când sa încurcat cu ea mie mii rău, au fost momente că cădeam mă spălam cu agheazmă puțin mă rugam îmi reveneam, socrii se c-am împedicau de mine, dar am fost noră iubită, au început să mă urască o creștină mea dat psaltirea am început să citesc cu lacrimi simțeam că îl perd, nașu a încercat să-l întoarcă… nu s-a întors maică-sa striga să mă lase taică-său să mă alunge, au zis că trăiască cu cine o vrea doar să fie fericit, mi-am cerut iertare în fața nașilor(preot) ca dracii să mă ierte(foarte urât vocabulat adăugat de administrator), m-au alungat cu copil de 7 luni în stradă, când am ieșit din ogradă sau întors ambii cu fundul în diferite parți nici nu au venit sa pupe fata, a trecut mai mult de un an odată nu a sunat să întrebe ce face fata, odată mea zis că nu are nevoie de ea, și să nu mă bucur că e sănătoasă. Toți ai lui mă urăsc, noi oficial nu sunțem divortați dar el s-a cununat cu o lună înainte de a naște ea, fata mea are 1.9 luni: 7 luni au a lor, el mea propus să îi facă avort am refuzat numi trebuie acest păcat a lor. Mă bârfesc că eram o bețivă, o desfrânată că aveam pe un vecin deaia el a făcut așa, eu sunt curată în fața Domnului cununia nu ne-am încălcato. Eu mereu ma rog sa-i ierte greșeala, îi simt lipsa eu deja sunt peste hotare, mulțumesc DOMNULUI de ce am, nașii cu mine comunică cu el nu dar și pe ei îi urăște: Am fost la primire la Părinte mea zis să-l țin în slujbe mereu și se va întoarce, că el singur nu-i bucuros cei cu el. Asta fac și puțină milostenie pentru el, dar simt încă durere în suflet mă doare felul cum au procedat, chiar și părinții ei iau zis principalul ei să fie fericiți, ea zis nașu că pe lacrimi străine fericiți nu vor fi, cu reproș ia zis că n-au s-o lase pe fiică-sa însăcinată să vină la mine. Totuși trecător eu MULȚUMESC DOMNULUI că am plecat din ograda lor, copilul mea murit că a trăsnit în casa lor, atâtea minuni a făcut DUMNEZEU în viața mea, doar că am vrut să vă întreb dacă e cununat cu cealaltă să-l mai țin în slujbe????? Eu mereu zic că nu dar ceva din mine îmi zice să nu-l las că se pierde. De 3 ori m-am pornit să dau la divorț de 2 ori banii sau dus pentru 2 icoane a 3 oara advocatul m-a amânat, apoi am plecat, poate nu-i voia DOMNULUI să ne despărțim, trebuie mai multă rugăciune pentru el, ce să fac cum să procedez, uneori plâng și mă rog să-l uit, dar mai mult îl iubesc. Între mine și nași e o temă închisă deaia apelez la mata părinte, sunt întro țară catolica nici nu știu pot sa mă duc la ei la biserică, chiar unde trăiesc în padurice este ca o răstignire a MAICII DOMNULUI mă tem iar să nu greșesc pot să mă duc la ea???? MĂ ROG DE MĂ IERTAȚI

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. E foarte greu să vă dăm un sfat. Sunt multe lucruri pe care trebuiesc lămurite: „mici neînțelegeri”, nu se înțelge de aveți cununia bisericească sau doar cea civilă deși se poate de dedus prin faptul că nașul este preot. Presupun că a știut să vă țină în rânduială. Apoi nu am înțeles cu e problema cu decesul copilului, cum s-a anulat cu botezul ….Nu am înțeles deasemenea de soțul este căsători bisericește cu acea femeie, si dacă da, atunci înceamnă că trebuia să i se facă dezlegare de cununia voastră, altfel nu se poate. Și dacă așa este atunci nu vă mai este soț. Puteți să vă rugați pentru iertarea păcatelor lui, dar nu și pentru întoarcerea lui în familia voastră. Prostia va distrus familia și asta pentru că nu ați lăsat pe Hristos să fie între voi. Mai vreau să vă atrag atenție asupra a unui lucru: „eram o familie de invidiat, nu am mulțumit DOMNULUI pentru că am așa soț, îmi apăruse mândria”, „ lăsat singură pe soț în oraș”, „credeam că dacă am fost luminată am familie mai puțină rugaciune pot să fac”. Aici e începutul încercărilor. Și e foarte greu de luminat după ce ați lăsat să se întunice cu totul. De ce căutați biserica numai atunci când sunteți în durere. De ce nu ați rămas alături de părintele la care v-ați spovedit atunci cu acel caz al copilului decedat? De ce nu ați rămas ca fii duhovnicești ai lui și împreună cu soțul să vă mântuiți în familie? Ai alergat după mori de vânt. După ce că l-ai lăsat pe soț să cadă căutai să-i arăți căderea. Nu era bine să se facă așa ceva ci să cauți cum poți să refaci familia. De nașul nu vreau să vorbesc, dar și sârguința lui lasă de dorit, cu atât mai mult că e preot(dacă nu mă greșesc și am înțeles bine). Pe părinți nu avem noi ce să îi judecăm pentru că nu e cazul aici. Vinovați suntem noi și nu altcineva. De aceea vă spun să nu căutați de vinovați pe cineva care vă supără cu comportamentul său, poate că au și mitive. Cu alte cuvinte chiar dacă aveți elemente creștine prin viața voastră credința voastră lasă de dorit. Slabă vă este credința și de aici și toate încercările vieții. Deci eu vă zic că puteți să îl pomeniți pe fostul soț doar spre iertarea păcatelor lui. Și să rugați ca Domnul să facă cum este mai bine și cum va fi de cuviință. Dar nu vă puteți ruga pentru întoarcerea lui. De fapt nu știu cum stau lucrurile. Dacă e valabilă cununia lui, în ce biserică e făcută. Toate acestea trebuiesc cercetate. Cel mai bine ar fi să vă faceți un duhovnic în biserica noastră ortodoxă: chiar dacă sunteți departe de casă, să căutați prin apropiere pe unul bun, și măcar și la distanță să țineți legătura cu el și să vă aduceți liniște casei voastre și mântuire asupra ei. Și pe cele care vă sunt trupești să le faceți cu bunăcuviință și cu prin înștiințarea duhovnicului dar și cu a lui binecuvântare. Mă tem că vă veți perde mai degrabă decât fostul soț. De aceea vă îndemn la cele de mai sus. Fiți cu luare aminte. Dar în biserica catolică nu cred că vei găsi ceva de alinare. Cel mai bine, dacă nu ai biserică ortodoxă să îți faci în camera ta un loc de închinare și acolo să alergi când simți durerea și poți să mai ieși și la aier curat prin pădurice la simple plimbări. E foarte complicată situația voastră. Dar eu cred că ar fi bine să vă axați pe latura mântuitoare și mai puțin pe cea lumească.

Milă voiesc nu jertfă.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.