Binecuvântați Părinte. Eu m-am căsătorit odată și am rămas la șapte luni cu copilul singură, me-au trebuit ani să pot să-l iert, cu greu dar am reușit doar atunci când am început să merg la SFÂNTA BISERICĂ, între timp viața nu-mi era chiar una creștină, dar odată cu fregventarea biserici, ascultarea SFINTEI LITURGHII parcă me-am revenit la viață, eram alta, cu patru ani în urmă după opt ani singură m-am recăsătorit, la el tot a 2 căsătorie, soția ea decedat în accident, era derutat, cădea în depresie, începea să bea trăia o viață desfrânată. El știa că des mă duk la slujbă, mereu îmi zicea că mă deosebesc de colegii de lucru, orice vorbă a mea era și ca un sfat pentru el. Eu îl îndemnam sa mearga la biserică că își va găsi liniștea, el tot mai des mă căuta la telefon. Am ieșit în oraș practic ne jăluiam fiecare de soarta lui, ne apropiam sufletește, o perioadă nu am vorbit când a auzit că vreau să plec peste hotare, mereu îmi zicea nu te duce, a fost problemă cu un document și s-a reținut cu viza… și noi am început să ieșim, mai apoi să fim împreună, la început erau mici neînțelegeri, apoi am realizat că e soțul dorit, am rămas însărcinată, era bucuros a fost o sarcină grea, am născut, el mereu mea fost în preajmă, la 50 de zile copilul a murit, era nebotezat, nu am știut că pot să-i spun cuvintele de botez, nașu (preot) au suferit și ei se simțeau vinovați că ne-au anulat cu botezul. Atunci ne-am susținut unul pe altul, eram mereu împreună. Am postit și m-am mărturisit, părintele ma învățat ce sa fac pentru acest copil, eu m-am liniștit mai apoi am realizat că sunt însărcinată, eram o familie de invidiat, nu am mulțumit DOMNULUI pentru că am așa soț, îmi apăruse mândria. Am născut o fetiță de NAȘTEREA MAICII DOMNULUI, pentru o păcătoasă ca mine e prea mare DARUL de la MAICA DOMNULUI. Am dat mulțumire pentru fată, eram fericiți, dar am greșit că l-am lăsat singură pe soț în oraș și eu cu copiii în sat aveam încredere în el, a început să se schimbe câte ceva îl deranja, că m-am îngrășat, că mereu stau cu basmaua în cap, asta înainte nu-l deranja, eu mă uitam mai mult la fată credeam că dacă am fost luminată am familie mai puțină rugaciune pot să fac. El devenea mai rece mai distant motivând că e obosit, aveam îndoieli, me-au venit sms că sa încurcat cu o fată nu prea buna și e cu 12 ani mai mică, el a negat, de ÎNVIEREA DOMNULUI eu m-am dus la ai mei iar el mire la ea, am încercat să vorbesc cu soacra nu credea, le-am adus și eu și nașul dovezi, când el a spus că e așa atunci au crezut, dar de când sa încurcat cu ea mie mii rău, au fost momente că cădeam mă spălam cu agheazmă puțin mă rugam îmi reveneam, socrii se c-am împedicau de mine, dar am fost noră iubită, au început să mă urască o creștină mea dat psaltirea am început să citesc cu lacrimi simțeam că îl perd, nașu a încercat să-l întoarcă… nu s-a întors maică-sa striga să mă lase taică-său să mă alunge, au zis că trăiască cu cine o vrea doar să fie fericit, mi-am cerut iertare în fața nașilor(preot) ca dracii să mă ierte(foarte urât vocabulat adăugat de administrator), m-au alungat cu copil de 7 luni în stradă, când am ieșit din ogradă sau întors ambii cu fundul în diferite parți nici nu au venit sa pupe fata, a trecut mai mult de un an odată nu a sunat să întrebe ce face fata, odată mea zis că nu are nevoie de ea, și să nu mă bucur că e sănătoasă. Toți ai lui mă urăsc, noi oficial nu sunțem divortați dar el s-a cununat cu o lună înainte de a naște ea, fata mea are 1.9 luni: 7 luni au a lor, el mea propus să îi facă avort am refuzat numi trebuie acest păcat a lor. Mă bârfesc că eram o bețivă, o desfrânată că aveam pe un vecin deaia el a făcut așa, eu sunt curată în fața Domnului cununia nu ne-am încălcato. Eu mereu ma rog sa-i ierte greșeala, îi simt lipsa eu deja sunt peste hotare, mulțumesc DOMNULUI de ce am, nașii cu mine comunică cu el nu dar și pe ei îi urăște: Am fost la primire la Părinte mea zis să-l țin în slujbe mereu și se va întoarce, că el singur nu-i bucuros cei cu el. Asta fac și puțină milostenie pentru el, dar simt încă durere în suflet mă doare felul cum au procedat, chiar și părinții ei iau zis principalul ei să fie fericiți, ea zis nașu că pe lacrimi străine fericiți nu vor fi, cu reproș ia zis că n-au s-o lase pe fiică-sa însăcinată să vină la mine. Totuși trecător eu MULȚUMESC DOMNULUI că am plecat din ograda lor, copilul mea murit că a trăsnit în casa lor, atâtea minuni a făcut DUMNEZEU în viața mea, doar că am vrut să vă întreb dacă e cununat cu cealaltă să-l mai țin în slujbe????? Eu mereu zic că nu dar ceva din mine îmi zice să nu-l las că se pierde. De 3 ori m-am pornit să dau la divorț de 2 ori banii sau dus pentru 2 icoane a 3 oara advocatul m-a amânat, apoi am plecat, poate nu-i voia DOMNULUI să ne despărțim, trebuie mai multă rugăciune pentru el, ce să fac cum să procedez, uneori plâng și mă rog să-l uit, dar mai mult îl iubesc. Între mine și nași e o temă închisă deaia apelez la mata părinte, sunt întro țară catolica nici nu știu pot sa mă duc la ei la biserică, chiar unde trăiesc în padurice este ca o răstignire a MAICII DOMNULUI mă tem iar să nu greșesc pot să mă duc la ea???? MĂ ROG DE MĂ IERTAȚI