sfaturi duhovnicesti

0
0

Sărut mână din nou. Vă rog să mă iertați dacă sunt prea insistentă cu întrebările (12234; 12352; 12378; 12398)dar mi-au mers la suflet și îmi sunt de mare folos sfaturile d-voastră încât revin cu o nouă întrebare. Vă rog să-mi spune-ți dacă pe viitor să nu vă mai plictisesc cu întrebările mele (dar sfaturile îmi sunt de un mare ajutor). Problemă despre care vreau să vă întreb acum e următoarea: nu mă înțeleg cu părinții și nu știu cum să procedez (deoarece îmi dă de gândit această problemă). De mic copil am fost o fire mai zvavaiată, neascultătoare (nu sunt calmă, nu am răbdare seamăn cu tata el este o fire nervoasă) Cu timpul am încercat să mă mai schmb dar nu am reușit prea mult. Când trăia mamă(e moartă de 5 ani) nu reușeau să treacă 3 zile fără să ne certăm sau măcar să ne contrazicem; nimic nu era bine din ce făceam sau spuneam(sau poate așa și era). După ce a murit mama am încercat față de tatăl meu să am un altfel de comportament(mai calmă, mai binevoitoare în toate )dar fără nici un rezultat prea bun deși i-am demonstrat de multe ori că nu mai sunt acel copil neascultător ci sunt un om mătur care știe să-și îndeplinească responsabilitățile (m-am ocupat de pomenirile mamei mele pentru că abandonaseră toți (soră mea mai mare)acest lucru etc); nici tatăl meu nu e mulțumit deși nu are nimic concret să îm reproșeze (m-a și blestemat când s-a enervat); În prezent stau și sufăr că nu ne înțelegem; citesc Acatistul Sfintei Filofteia și aștept o minune Dumezeiască măcar acum aproape de sfârșitul vieții(tata are 83 de ani)poate se va schimbă ceva să ne putem înțelege; nu suntem certați dar evit discuțiile prea lungi cu el de frică să nu începem să ne contrazicem și apoi să ne certăm (așa s-a întâmplat în ultimul timp); repet sufăr foarte mult că nu ne înțelegem ca un tată și o fiică. Ce sfat îmi dați? Doamne ajută

  • doina a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Bună să îți fie inimioara. Surioară. Nu ai cum să ne deranjezi. Însă problema e următoarea: au uitat de duhovnic? Cine îți este duhovnicul și cât de des vorbești cu el. Eu nu vreau ca tu să ajungi să spui că duhovnicul tău este ortodoxia.md. Și la cum decurg lucrurile spre asta merge. Deci încearcă să îl mai deranjezi pe duhovnic din când în când. Iar pe noi aici ne ai oricând și te așteptăm cu orice întrebare. Acum să trecem la subiect. După cum văd ești o cititoare a acestei rubrici și ai văzut răspunsul meu la întrebarea 12395. Acolo e vorba de mamă la tine e caz cu tata, pentru că în cazul cu mama vei fi deja judecată dincolo. E dureros să ajungem să nu ne mai înțelegem cu părinții. Dar citește răspunsul la acea întrebare și raportează-l la cazul tău cu tata. Și ție cum am spus și acolo îți spun: dragostea. Din dragoste vei reuși să primești calmul. Cum poți să răzbuni pe tată pe când el săracul și așa până acum ți-a suportat mofturii. De ce oare nu încerci să te răzvrătești pe tine. Lasă pace între voi și vei dobândi Împărăția lui Dumnezeu. Dacă e să trebuiască să dai un sfat fă-l cu duhul dragostei nu din scaunul de împărat. De este el cel care provoacă problemele iubește-l și mai mult, pentru că prin el a venit șansa la tine să te desăvârșești. Ma durut să aud că a trebuit să intervină moartea pentru a te liniști în relația ta cu mama. Trist. Foarte trist. Și de aici înțeleg că legătura ta cu duhovnicul nu e una care e cea mai reușită și lase de dorit. Am un nod în gât și nu știu cum să ți-l redau. Noi ar trebui toată viața să le mulțumim părinților pentru încercările prin care au trecut pentru a ne aduce la această etapă a vieții, dar noi pierdem timpul cu împunerea personalității. Încearcă să observi care e ordinea lucrurilor. Cum stau evenimentele și care e scopul tău în această viață. Te-ai născut, crești, îngropi părinții fericiți și ……. pleci capul în mormânt spunând: „Acum slobozește pe robul tău stăpâne, în pace”. Deci ai împlinit rolul acestei vieți. Nu zăbovi și încearcă să lămurești măcar cele ce sunt legate de tata. Vrei sfat: iubește-l pe tata. Nu încerca doar numai să te conformez cu gândul că este tată, ci iubește și încearcă să faci în așa fel ca să nu poți trăi fără el.

Doamne, Dumnezeule, rugându-mă Ţie pentru tatăl meu şi pentru mama mea, împlinesc una din cele mai sfinte îndatoriri pe care Tu le-ai pus asupra mea, care este să-i cinstesc şi să-i iubesc din tot sufletul meu şi din toată inima mea. Cea mai dintâi îndatorire a mea faţă de ei este aceea de a mă ruga Ţie, întotdeauna, pentru sănătatea şi fericirea lor şi de a-i ajuta din toate puterile mele.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.