INSISTENTA

Doamne ajută! Mă confrunt cu o problemă care ia din ce în ce mai multă amploare. Am o colegă cu care se mai nimerea să merg spre casă. De la un timp, ea mergea cu mine și dacă mă abăteam din drum, chiar dacă eu nu îi ceream acest lucru. Apoi mi s-a întâmplat să vină să mă ia o prietenă că să mergem împreună să discutăm între 4 ochi(ea aflase că are o problemă medicală și avea nevoie să vorbească despre asta cu mine, mai ales că trebuia să ia hotărârea de a se operă urgent și nu prea are prea mulți apropiați în această localitate). Eu mi-am luat la revedere de la colegi și am spus că merg să stau de vorbă cu prietenă mea, mai ales că nu ne mai văzusem de mult. Această colegă și-a luat lucrurile în grabă și s-a ținut după noi. Inițial am crezut că merge până la un mijloc de transport, dar apoi s-a ținut peste tot după noi, chiar dacă prietenă mea dădea de înțeles că vrea să vorbească doar cu mine (și mie mi se pare normal să nu te destăinui oricărei persoane). Colegă mea începuse să povestească despre viața ei, iar noi o ascultăm. Că 3-4 ore ne-a ținut așa și la final a mers acasă împreună cu prietena mea și vorbea cu ea ca și cum s-ar fi cunoscut de-o viață, întrebând-o tot felul de probleme care se discută doar cu cei apropiați. De atunci am tot pățit lucruri din acestea. Pur și simplu lasă orice și merge cu mine. Dacă mă întâlnesc cu cineva cunoscut pe stradă, atunci intră în vorba cu acela și apoi ori de câte ori se văd, „socializează” mai mult decât trebuie. Am ajuns să-mi reproșeze prietenii că nu mai scăpa de insistențele ei, că numai din cauza mea, au dat peste o astfel de persoană „prea prietenoasă” și unii chiar mă evită când mă văd cu ea. Am avut momente când am fugit de ea, pentru că trebuia să merg să-mi rezolv anumite probleme de care nu vroiam a două zi să mă știe toată lumea. S-a supărat pe mine și mi-a zis că o dușmănesc!!! Mi se pare prea mult! Oricât de răbdător ar fi un om, când se trece peste o anumită limită, îți cam pierzi cumpătul! Nu știu cum să procedez! Soțul meu îmi spune că mă vede foarte stresată din cauza ei și nervoasă uneori(eu fiind o fire foarte calmă). Cum să procedez astfel încât să înțeleagă că am nevoie de libertate? Îmi știe toate drumurile, știe de la ce magazine îmi fac cumpărăturile, știe cu cine mă întâlnesc (că de vorbit nu mai pot vorbi pentru că acaparează discuția), mă întreabă despre problemele celor din jur(și sunt nevoită să-i spun că nu cunosc pentru că nu-mi place să vorbesc despre asta), știe unde locuiesc prietenii mei pentru că merge cu același mijloc de transport că și ei până îi conduce, știe ce lucrează fiecare. E obositor! Mă simt ca și cum această persoană îmi distruge toate relațiile, nu mă lasă să mai comunic cu prietenii, îi supără și pe aceștia cu vorba peste măsură și e mereu între mine și o altă persoană. Nu-mi place nici să fug, nici să mă ascund, nici să mint că să pot fi liberă. Cum să procedez pentru a nu mă certă cu ea, pentru că îmi reproșează de fiecare dată când nu merge după mine? Am observat că atunci când suntem în colectivul nostru, dacă sunt cu 3-4 persoane sau singură nu vine la mine, dar dacă mă vede că vorbesc cu o altă colegă, vine imediat și nu ne mai lasă să ne vedem de ale noastre. Simț că „mă sufocă”, „mă epuizează” această persoană.Eu consider că îi lipsește discreție, dar ce pot să fac eu în acest caz? Nu-mi place să fiu dură cu ea și să îi vorbesc răspicat că m-am săturat. Vă rog să mă înțelegeți că nu o urăsc, nu am nimic cu ea, dar simt că nu îmi mai dă libertate! Aștept sfatul dvs. cât mai repede. Vă mulțumesc din suflet!