Citind mesajele anterioare, împreună cu sfaturile ce au fost date altor oameni, cred că am găsit răspunsul la întrebarea mea, legată de aducerea la credinţă a membrilor familiei mele. Dacă pornirea nu vine de la ei, mie nu-mi rămâne decât să mă rog la nesfârşit, pentru că prin rugăciunile mele să se împlinească ceea ce le este şi lor de folos, şi într-o bună zi, vor vedea singuri care este drumul cel bun şi-l vor urma fără să-i mai rog eu. Vă rog să mă iertaţi, dacă aţi apucat să pregătiţi răspunsul la întrebarea pentru care cred eu, c-am găsit răspunsul, sper că ceea ce mi-aţi fi răspuns dumneavoastră să se potrivească cu ceea ce simt eu că trebuie să fac.
- Cristina a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Da, dragă Cristina, aşa este. Să impui omul, nu are nici un sens, căci se poate împotrivi şi mai mult, dar prin viaţa dvs, comportamentul, caracterul, trăirea creştinească trebuie să le fiţi exemplu demn de urmat şi încurajator spre cele duhovniceşti. Prin dragoste faţă de alţii şi jertfire de sine, puteţi să atrageţi şi obţineţi mult mai multe suflete, de partea dreaptă a credinţei. Mântuitorul spune: „Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei. Şi cine vrea să fie mai mare dintre voi, să fie ca cel ce slujeşte fratelui.” Să vă ajute Domnul şi dea înţelepciune şi răbdare în fiece zi a dvs!
„Necazul lucrează – răbdare, iar răbdarea – cercare, iar cercarea – nădejde, iar nădejdea nu ruşinează.” (Rom. V, 3)
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
