Sunt într-o situație dificilă. Am citit în mai multe cărți și am auzit de foarte multe ori preoți spunând că păcatele părinților aduc necazuri copiilor. Sunt îngrozită de acest lucru. Eu nu am copii până acum. Soțul meu face niște păcate foarte mari și îmi spune că nu are puterea să se rupă de ele, indiferent ce i s-ar întâmplă. Are multe probleme de sănătate, financiare, dar nu vrea să renunțe la patimile lui, deși Părintele Duhovnic i-a spus că o să vină mânia Lui Dumnezeu asupra lui, dacă nu se potolește. De altfel, Părintele se roagă mereu ca să se îndure Bunul Dumnezeu și să nu se abată necazuri mari asupra familiei datorită nesocotintelor lui. Dar soțul meu nu are nici o teamă. Îmi e teamă să am un copil cu el pentru că n-aș vrea că acesta să plătească pentru faptele lui (nu știu dacă nu m-ar lasă cu el și ar plecă dacă l-ar vedea că are vreo problemă de sănătate). Nu știu cum să procedez. Este mai bine să mă despart de soțul meu și să-mi caut un alt om responsabil. Trebuie să menționez că la începutul relației, soțul meu părea un om serios, dar apoi mi-a mărturisit că juca un rol atunci pentru a se vedea căsătorit. Cum să procedez? Îmi e greu să duc o viață fără copilași.
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Mai întâi de toate trebuie să ținem cont că învățătura pedepsei urmașilor noștri pentru păcatele noastre conține o teologie foarte puternică. Pentru început: „Dumnezeu nu voiește moartea păcătoșilor”. Acesta este practic un îndemn la pocăință atât pentru noi cât și pe urmașii noștri. Dumnezeu nu este un Dumnezeu rău, care abea să aștepte să pedepsească. El așteaptă căința omului. Așa cum pedepsește până într-al șaptelea neap, la fel așteată întoarcerea până într-atât încât să fie consumată orice speranță. Lăsați grija aceasta în mâna și mila Domnului iar ceea ce trebuie să faceți acum nu cum să faceți copil cu acest om, ci cum să îl ajutați să se desăvârșească. Nu vă îngrijiți de ceea ce nu e cazul acum. Poate puneți la cale cu duhovnicul lămurirea încercărilor lui, chiar de va trebui să locuiți și ceva timp separat. Dar asta numai cu binecuvântarea duhovnicului și sub a lui oblăduire. Nu trebuie să așteptați să vină mânia lui Dumnezeu, mai ușoară ar fi durerile din partea noastră și poate ar fi un impuls spre soluționarea decât să așteptăm să vină mânia lui Dumnezeu. Și Dumnezeu pentru credința și sârguința voastra îl va ajuta să se lupte. Of, și în încheiere să vă mustru: cel fel de dragoste aveți de vă întrebați să-l lăsați pe soț. Rușinică surioară. Un om care iubește îi dorește mântuirea și salvarea celui iubit. La tine nu știu ce dragoste poate fi. Și încă te mai întrebi cum să faci copil cu el. Cred că mai degrabă te-ai întreba ce fel de dragoste e la tine. Foarte mare rușine să gândești la divorț și la căutarea unui om mai responsabil. Acest lucru trebuia să fie făcut la începutul începuturilor. La moment e doar mare rușine de ceea ce gândești. Să îi spui duhovnicului de aceste gânduri urâte și să vadă și el rușinoasa ta dragoste. De aceea te îndemn: începe îndreptările chiar din interiorul tău.
Domnul să îți fie sprijinul și ajutorul.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
