0
0

Mulţumesc tare mult pentru sfaturile dvs. Am apucat să citesc aproape toate mesajele şi răspunsurile postate, însă n-am regăsit răspunsuri la alte două întrebări pe care le am. Prima: Cum este influenţată viaţa copiilor rezultaţi dintr-o relaţie a doi oameni, dacă aceştia au trăit necununaţi şi mai rău, dacă unul dintre cei doi nu mai este pe lumea aceasta. Poate un copil, prin rugăciuni, să mai spele din păcatul părinţilor săi, pentru că acesta să nu cadă şi pe umerii altor urmaşi? Răspunsul dumneavoastră mi-ar fi de mare ajutor, pentru că sunt un astfel de copil, aflat acum la vârsta maturităţii, ce-i drept. Departe de mine gândul de a-mi judeca părinţii în vreun fel, nu vreau decât să-ncerc să fac ceva pentru sufletul tatălui meu care nu mai este şi pentru mama, pe care încă o mai am lângă mine şi nu reuşeşte să-nţeleagă de ce i-a fost dat să trăiască numai în necazuri. Sigur, ca şi copil al său, n-am să-i pot spune eu anumite lucruri, pe care cred că trebuie să i le spună părintele său duhovnic, însă îmi doresc măcar să-i mai alin suferinţa şi nu prea ştiu cum. A doua întrebare este legată de împodobirea colivei. Cât de împodobită trebuie să fie o colivă? Pentru că nu de multe ori am văzut la biserică femeile care aduc colivele care de care mai împodobite, parcă ar fi torturi, fiecare mândrindu-se în sinea ei că a ei este mai frumoasă şi căutând cu privirea să vadă cum au procedat alte femei, ce alte modele de ornat a născocit fiecare. Nu fac de mult timp colivă pentru că mereu a făcut-o altcineva, însă nevoia m-a împins să învăţ să fac şi eu colivă şi nu vreau să greşesc cu ceva, împovărând cred eu, şi mai mult sufletul celui decedat. Oare dacă împodobim coliva în mod excesiv pentru a fi admirată de cei din jur nu înseamnă că ne fălim? Sau nu are importanţă, respectând reţeta de bază, ce punem pe deasupra, dacă o facem din suflet şi spre folosul celui adormit. Pe mine o vecina m-a învăţat să pun pe deasupra doar biscuite ras şi crucea + alte ornamente doar din zahăr pudră, pentru că din ce spune ea, a avut ocazia să auda un preot spunând că nu slujeste o colivă plină de bomboane, ciocolată şi alte cele… Nu ştiu dacă-n cărtile ortodoxe găsim vreo rânduială-n această privinţă, însă experienţa dumneavoastră, modestia şi bunul simţ care răzbat din răspunsurile pe care le-aţi dat altor persoane, m-au îndemnat să vă adresez şi această întrebare. Vă rog să mă iertaţi dacă am scris ceva ce nu trebuia şi să-mi spuneţi, că nu e cu supărare, am să mă corectez.

  • Cristina a întrebat 14 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă Cristina , mai întâi vreau să-ţi yic despre colivă: Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо) este un aliment care se foloseşte pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase şi înmormântări şi se pregăteşte din grâuarpacaş (orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică. Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morţilor. La toate soroacele de pomenirea morţilor, creştinul se îngrijeşte să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfinţite.  dat la piuă sau din Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).  Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36).  Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. Iar în privinţa faptului că părinţii au trăit necununaţi e foarte şi foarte rău, vai de noi păcătoşii ! Cele mai multe păcate de pe pămant se fac în familie astăzi, în casele creştinilor. Iată de ce nu mai ploua pe ogoarele noastre ! Iată de ce se usucă recoltele vara, de ce seacă izvoarele fîntînilor şi rîurile şi se veştejesc toate, încă şi animalele suferă pentru păcatele noastre ! Vedem în ce stare am ajuns, stim că suntem vinovaţi, că am supărat  pe Dumnezeu, dar la biserică, la rugaciune şi post, la spovedanie şi căintă vin tot acei care veneau şi inainte. Restul aleargă pe la deşertăciuni şi păcate, la desfrîu şi plăceri, la tribunale şi griji pămînteşti. Auziţi ce vă porunceşte Hristos “Lăsaţi copii să vină la Mine” şi nu-i opriţi, “că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Matei 19,14). Deci nu-i opriţi de la biserică, de la rugăciune, de la post că vi-i cere Hristos. Ci opriţii de la desfrînare, de la televizor şi fumat, de la dansuri şi lux, de la tot ce este rău şi aduce moarte şi osîndă. Asadar, să ne pocăim, să iubim Biserica, să ducem viaţa curată, să plîngem păcatele tinereţii şi să ne întoarcem la Hristos, ca să rămînem cu El. Dec i şi tu ai o datorie sfântă faţă de părinţii care teau născut să te rogi permanent şi cât mai mult pentru ertarea gravelor păcate săvârşite de ei.

Prot Victor Mihalachi
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.