Sărut mâna, părinte! Am așa o situație: visez că păcătuiesc… ma trezesc și uneori mă întreb dacă nu a fost real? Știu, nu trebuie să dăm atenție viselor, sub nici o formă dar… apare tristețea, mâhnirea, tulburarea, parcă ceva îmi spune că rugăciunea nu-mi va fi ascultată, că doar nu pretind să ajung o sfântă, că Dumnezeu s-a săturat de mine. Mă simt căzută. Părinte, până ajung la duhovnicul meu, vă rog ajutați-mă, ce să fac, cum să fac să am din nou pacea și liniștea? Ce să înțeleg din aceste încercări? Doamne ajută!
- Nicoleta a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună să vă fie inima după cum de afectată vă este gândirea. Surioară. După cum am mai spus și în alte răspunsuri de ale mele: omul visează seara ceea ce ziua îl înconjoară. Deci visul e o urmare a celor care au loc ziua. Și după vis îți poți da seama cât de bună sau spurcată e mintea în timpul zilei. Cel care ziua privesc lucruri indecente și gândul numai la aceasta este atunci seara ce poate el să viseze. Ca să ai o ideie mai clară îți recomand o mică lectură: „Somnul, un dar al lui Dumnezeu” și „Despre cele ce se întâmplă în timpul somnului”. Nu am mai răspuns la asemenea întrebări. Dar ce să spun. Mai bine e să întrebi de o sută de ori decât să cauți. Se mai spune că e lenea mare. Priviți întrebarea 2338 la care tot eu am răspuns. Mai încercați să căutați nu să primiți mură în gură. Pentru că în urma căutării învățătura e mai sugură și cele descoperite rămân mai mult timp decât atunci când repetăm de sute de ori una și aceiași. Vă spunem că vine timpul când vom spune: Popa pentru o babă surdă nu trace clopotul e două ori.
Lectură plăcută.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
