0
0

Am doi colegi care se plimbă numai prin cimitire. Din curiozitate nu-i întreb de ce, ci despre ce vorbesc. Primesc un răspuns general: „despre toate”. Mă gândesc că sunt atâtea locuri frumoase în Suceava, dar și la faptul că nu e rău… Ar trebui să cugetăm mai des la moarte, la starea noastră sufletească, ce am făcut demn pentru mântuire în fiecare zi. Personal, moartea mă înspăimântă, dar nu dispariția fizică ca atare, ci gândul că nu sunt pregătită, că încă n-am pus început bun vieții mele. Cu toate acestea, nu mă părăsește speranța că dăcă voi da voință, voi dobândi putere, că dacă voi dărui inima mea Lui Dmnezeu așa cum este, El se va sălășlui în ea. Doamne, ajută-ne!

  • Daniela a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Gândul pregătirii de moarte este mântuitor. Din cartea: „Urmarea Maicii Domnului”, am găsit aceste învăţăminte lăsate şi traduse în limba română, despre moarte: „Deşi ferită şi liberă de orice păcat m-am supus morţii, pentru că moartea este singura cale de a ieşi din lumea aceasta. N-a fost scutit nici Fiul meu: atâta numai că, pentru noi doi moartea n-a fost o pedeapsă, ci numai o trecere în slava cerească. Eu nu eram în primejdie să mor de moarte rea, pentru că nu mai aveam în mine nici-o umbră de păcat. Cu toate acestea m-am pregătit de moarte împădăbindu-mă cu multe virtuţi, pentru ca să am o slavă şi mai mare. Într-adevăr eu mi-am dat sufletul în mâinile Fiului meu şi nu după multă vreme am fost ridicată şi cu trupul la cer. Fiule, înainte de toate, pregăteşte-te de moarte. Între toate lucrurile, acesta este lucrul cel mai mare şi mai însemnat şi trebuie băgat în seamă, pentru că de moarte atârnă toată veşnicia. Nu eşti sigur, că vei sfârşi cutare sau cutare lucru, însă ştii sigur că vei muri, şi de ce trăieşti aşa de nepăsător, ca şi cum ai avea multă vreme la îndemâna ta şi parcă ar trebui să mori în urma tuturor? Nu ştii unde, când şi în ce loc vei muri. În viaţă vezi altceva decât moartea? Şi pentru ce nu te pregăteşti bine, de vreme ce te poate apuca pe neaşteptate? Adesea auzi zicând, că aici sau acolo cineva a murit pe neaşteptate, şi pentru ce amâi oare atâta îndreptarea vieţii tale? Fiecare clipă poate fi cea din urmă pentru tine, precum a fost şi pentru alţii şi deşi sănătos şi voinic poţi să cazi la mormânt. Mare greşeală faci crezând că numai bătrânii sunt în primejdie, pentru că şi tinerii şi voinicii au murit pe neaşteptate. Vai de tine, dacă te găseşte moartea nepregătit! Dar şi ferice de tine de te va apuca pe când eşti în Harul lui Dumnezeu. Nu este o moarte mai dulce ca şi aceea la care se pregăteşte omul des, căci deşi păcătos, prin durere şi pocăinţă îţi va fi dulce. Nu amâna să faci pocăinţă, pentru că nu se ştie dacă în ceasul morţiiva fi timp să mai faci cel puţin un act de căinţă. Mulţi s-au întors la acest gând: În curând vom zice putregaiului tu eşti tatăl meu, iar pe viermi îi vom numi surorile noastre. Vei urî viaţa delicată şi molatecă, de te vei gândi, că-n curând trupul tău se va împuţi şi putrezi într-un mormânt. Atunci te vor uita toţi cei cu care ai petrecut o viaţă veselă şă păcătoasă şi vor avea groază de trupul tău, pentru putoarea de nesuferit ce va ieşi din carnea ta. Vor duce trupul tău putred la mormânt, şi se vor ruga pentru sufletul tău, abia cei puţini, carora le-ai făcut ceva bine cu jertfa ta. Gândeşte-te bine, mai mult decât la orice că vei merge în veşnicie şi nu te vei mai întoarce niciodată. Acesta este un gând mântuitor pentru toţi, dar mai ales pentru cei lipiţi de pământ. Mare adevăr este că omul lumii nu înţelege şi zice că acest gând al morţii aduce  întristare peste măsură. Dar ce-i foloseşte că face de toate, doar va uita de moarte mai iute decât crede el? Fiule, fii prudent şi pregăteşte-te de moarte din timp, dacă eşti fără vină, pregăteşte-te cu multe fapte bune, de eşti păcătos – cu multă pocăinţă. Dacă moartea nu întârzâie, de ce întârzii tu? Vai de tine, de te apucă pe când eşti afundat în ticăloşii lumeşti! Caută să fii aşa precum ai vrea să fii în ceasul morţii şi ceia ce ai vrea să faci atunci – fă chia acum! Fericită este moartea celor drepţi! Dar cât de grozavă este moartea celor răi! Urmează virtuţile mele, ascultă sfaturile mele şi nu te vei teme de moarte. Voi veni atunci la tine, dacă mă asculţi acum şi vei fi sluga mea credincioasă. Te voi ajuta în lupta cea mare, te voi mângâia în acea zi grozavă în care toată lumea te va părăsi şi tu vei închide ochii murind. Atunci vei vedea ceia ce înseamnă de a mă avea ca Mama sfintei nădejdi, când vei zice cu sfinţii: Bine aţi venit îngerilor sfinţi ai Dumnezeului meu! Nu te voi părăsi, dar, Urmează-mă pe mine!”

Sfinte şi mari învăţături! Sper să se fi urcat la inima fiecărui, şi să le sădiţi pe piatra conştiinţei creştine!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.