Doamne ajută. Părinte, am un copilaș de 3 ani și e cam neastâmpărat la biserică. Intră, iese, se plimbă de colo până colo, câteodată vorbește mai tare. Bănuiesc că e ceva normal la vârsta asta. Știu că e foarte important să ducem copiii la biserică și că numai așa se va obișnui cu Sfânta Liturghie și mai târziu va fi mai cuminte. Dar sunt unele persoane care se uită cam strâmb la noi și care se simt deranjate de prezența copiilor mici la slujbe. Până și cei care stau afară se uită aiurea dacă ne tot plimbăm prin fața lor. Ce ar trebui să fac în privința lor? Să nu le bag în seamă? Mi-e cam rușine să apelez la părintele, că poate dacă le face observație se supără și mai tare. Într-un fel, le înțeleg pentru că și mie mi-e greu să mă concentrez la rugăciune când trebuie să fiu tot timpul cu ochii pe cel mic. Sunt oameni obosiți de muncă, unii cu probleme grave, care caută câteva ore de liniște și nici la slujbă nu le găsesc… Când eram eu copil, noi ăștia mici stăteam chiar în față, pe treptele de lângă altar și ascultam de acolo liturghia. Nu avea nimeni treabă cu noi și eram tare bucuroși că vedeam de aproape tot ce se întâmpla. Și primeam primii anaforă :). Acum, dacă mă bag în față cu copilul… deranjez. Îmi place foarte mult biserica la care mergem, dar oare ar trebui să căutăm alta unde vin mai mulți copii și unde oamenii sunt mai îngăduitori? Sau credeți că ar fi acceptabil să îi duc o jucărie sau ceva care să îl țină ocupat atunci când nu mai are răbdare? Vă mulțumesc.
- Silvia a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună să vă fie inima. După cum și singură specificați că nu e bine ca oamenii să fie smintiți. Și eu cred că deja la vârsta de 3 ani copilul poate să perceapă. E clar că e greu să îl ții pe un copil de 3 ani in biserică 2 ore. Așa că încercați să rămâneți cât mai în spate pentru a nu-i sminti pe oameni. Nu e rău de va avea și vreo jucărie. Dar toate acestea cu timpul trebuie să dispară și să îi semănați cuvântul înțelepciunii. Să înțeleagă că la biserică e nevoie de a fi prezent și cu mintea și cu trupul. Dar până la momentele înțelegerii să încercați să îl îndeletniciți cu câte ceva din cele care să-l țină liniștit. Și puțină mai multă implicare în educație. Puțini mai impunători să fiți la aducarea. Și nu îmi spuneți că nu se poate. Am propria experiență și se poate, numai că trebuie să aveți personalitate în fața copilului. El trebuie să înțeleagă căci al vostru cuvânt nu trebuie încălcat. Educația să o faceți acasă, iar la Biserică se se vadă roadele ei. După roadele de la Biserică veți se va vedea valoarea lucrării de acasă. Așa că problema nu e la cei din jur. E și normal să reacționeze asemenea lor. Și eu nu sunt împlinit când nu mă pot concentra la Slujbă. Și dacă încercăm să liniștim babele din Biserică, oare nu cu atât mai mult trebuie să aducem liniște și asupra gălăgiei copiilor noștri. De aceea vă spun că a venit timpul când trebuie să se învețe copilul. Chiar de doare va fi spre mântuire. Să luăm aminte: „Cine-și cruță nuiaua, își urăște copilul, iar cine-l iubește îl pedepsește” (Prov. 13, 24, 19, 18-20) și „Nebunia este lipita de inima copilului, iar nuiaua certarii o va alunga de la el”(Prov. 22, 15; 23, 13-14; 29, 15-16).
Încetișor ca și cu niște îngerași, căci sunt sensibili și finuți. Cu dragoste ca și pentru mântuirea lor.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
