Doamne ajută! Datorită împrejurărilor în unele dimineți sau seri nu-mi pot spune rugăciunea din carte însă mă rog liber sau uneori spun doar o parte din rugăciune adică rugăciunile începătoare datorită împrejurărilor. Părinții mei nu prea merg la biserică iar tata când aude că mă duc să supară și îmi spune că iar te duci, când sunt la facultate uneori trebuie să-i mint pe părinți ca să pot merge ca altfel se supără, când eram mai mică le-am spus că eu vreau să merg la mănăstire și mi-au spus că e grea viața acolo și totuși vroiam să merg și acum îmi mai doresc asta dar nu le-am mai spus asta doar ca să nu-i tulbur și cred că le este frică, îmi spun că sunt prea cu biserica, că uneori prea exagerez, că am în cap numai biserica și toate cele, cred că le este frică să nu rămân singură pentru că îi resping pe majoritatea băieților și sunt mai mereu singură, și-au dat seama de asta.. mi-ar plăcea dacă m-ar înțelege și m-ar lăsa să merg la biserică și nu să mă oprească. Am încercat să le vorbesc despre biserică, Dumnezeu și restul însă nu mă bagă în seamă. Uneori trebuie să mă ascund când îmi fac rugăciunea și nu-mi place pentru că stau uneori cu frică să nu mă vadă, să strige la mine și să-mi întrerupă liniștea. Bunica îmi spune că stau prea mult la rugăciune seara, dar eu nu consider mult o rugăciune între 30 minute -1 ora cu canon sau fără. Am început să nu le mai vorbesc pentru că am observat că vorbesc urât despre biserică și ale ei și mă ascund chiar și atunci când citesc o carte ziditoare de suflet sau fac orice altceva ce are legătura cu Dumnezeu, nu știu dacă este bine ce fac, uneori mi-am neglijat treaba de acasă doar ca să citesc despre ale sufletului, nu este bine că am făcut asta, așa-i? Sunt din provincie, stau la țară. Ce mă sfătuiți să fac? Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru răbdarea și ajutorul dumneavoastră!