Străinătate

0
0

Bună ziua. Aş vrea mult să-mi daţi un sfat. Am să-ncerc să vă povestesc pe scurt ce mi s-a întâmplat. Cu câţiva ani în urmă, m-am căsătorit şi aşa cum eram însărcinată, am hotărât cu soţul să plecăm peste hotare, pentru ca copilul să primească cetăţenia ţării respective şi cu timpul s-o primim şi noi. Nu vă pot reda în ce stare am părăsit Moldova, eram distrusă, parcă mi se rupea inima-n două. Eu sunt singură la părinţi şi mama mea e de fire sensibilă, a suferit enorm când am plecat şi încă mai suferă. Nici pentru mine nu a fost uşor şi nici acum nu este. Am venit aici cu condiţia că primim toţi cetăţenia şi ne întoarcem înapoi. Dar acum s-a cam schimbat situaţia. Soţul meu şi-a deschis aici o afacere, în care îi merge destul de bine şi ar vrea să rămână aici cu traiul ….DAR EU NU VREAU. El zice că mă gândesc doar la mine, dar nu e adevarat…. mă gândesc la sărmanii părinţii noştri care suferă ca nu ne au aproape, ca nu-şi văd nepoţii. Mă gândesc şi la copilul nostru…. aici putem să-i oferim TOT ce-şi doreşte, dar mă întreb dacă este asta atât de bine cum pare… eu mi-am trăit copilaria foarte simplu, părinţii mi-au oferit tot necesarul, uneori nu puteau să-mi îndeplinească mofturile, dar acum îmi dau seama că aşa a fost mai bine, mă puteam bucura de lucruri simple, când îmi cumpărau o ciocolată eram cea mai fericită…aici în schimb, copii au de toate şi nu preţuiesc nimic. Totodată aş vrea ca copilul meu să crească-n tradiţiile noastre, în religia noastră… aici sunt toate felurile de rase şi respectiv toate felurile de religii. Dar soţul meu nu mă înţelege. El îşi face griji doar de starea materială. Poate sunt eu mai sentimentală…. dar pentru mine contează mai mult starea sufletească decât cea materială. Eu tare mult aş vrea să ne întoarcem acasă, să ştiu că mă pot duce oricând vreau la biserică, să ştiu că sunt lângă oamenii dragi mie. Dar nicidecum nu-l pot convinge pe soţ. Şi atunci ce mă fac? Ce să aleg?… Uneori când ne certam pe această temă, am impresia că putem ajunge şi la divorţ…. şi tare nu-mi doresc asta. Eu să ştiut de la bun început că se va ajunge la asta nici nu plecam nicăieri… dar am crezut că venim aici doar pentru documente. Daţi-mi vă rog un sfat. Cum pot înţelege care este Voia Domnului, să rămânem aici (trăind o viaţă fără griji) sau să ne întoarcem acasă (la sărăcie)??? Să mă ierte Domnul dacă am scris ceva cum nu trebuie şi vă mulţumesc mult pentru timpul acordat!!!

  • You must to post comments
0
0

Dragă Elena, odată ce ai format o familie porţi toată responsabilitatea pentru ea, pentru copilul şi soţul tău, da este cert faptul că doreşti să fii lângă părinţi, e foarte bine că nu uiţi de ei ceia ce aş dori să fie la fiecare creştin în inimă , dar credemă că e de ajuns să le suni la timp, să le acorzi un ajutor material şi deja vor fi foarte mulţumiţi de tine, copilul dacă este educat creştineşte şi cu dragoste în familie ori unde nu sar afla va fi un copil bun, nu poţi destrăma familia din cauza că doreşti să fii lângă părinţi, tu ai datoria de a fi şi a susţine familia ta. Roagă pe Bunul nostru Dumnezeu ca să lumineze calea vieţii voastre şi să vă călăuzească familia după bunul său plac în dragoste şi credinţă.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.