Deci, vă rog să mă credeți că întâi v-am scris mesajul anterior și apoi abia am citit și pilda zilei de 1 august postată de dv. și am primit și răspunsul la frământările mele: „Chemarea lui Dumnezeu. A zis un Bătrân: În tot lucrul ce ai de gând să-l faci, spune totdeauna: Oare dacă mă cercetează acum Dumnezeu, ce se va întâmpla? Și vezi ce-ți răspunde gândul. Dacă te osândește, lasă deîndată și aruncă de la tine lucrul de care te-ai apucat și ia altul, pe care să-l poți isprăvi cu îndrăzneală. Căci lucrătorul trebuie să fie în orice clipă pregătit să pornească pe calea Lui. Fie de șezi și lucrezi, fie de călătorești, fie de mănânci, să-ți spui totdeauna așa: Dacă ne cheamă acum Dumnezeu, ce se va întâmpla? Vezi ce îți răspunde conștiința și grăbește-te să faci ceea ce îți zice. Dacă vrei să afli de s-a făcut milă cu tine, întreabă-ți conștiința. Și nu înceta să faci lucrul acesta, până când inimă ți se va încredința și până ce conștiință îți va spune: Ne încredem în îndurările lui Dumnezeu, că negreșit va face cu noi milă. Ia aminte, însă, la inima ta, ca nu cumva să spună acestea îndoindu-se; și dacă va arăta urmă de șovăială, fie și cât un fir de păr, departe este de tine mila”. Of, Doamne, cât o să mai păcătuim, cât să ne mai ierți, că nu facem nimic bun în viața asta de pe pământ pe care o avem în dar de la Ține! Nimic bun, nimic spre Bucuria Ta, Doamne!…. Părinte, dv. știți când se bucură Domnul de noi, nu mă refer la situații ipotetice (care conțin pe „dacă” și dacă” și „când „) ci la concret – CE FACEM NOI ÎN CLIPA ASTA CA DOMNUL DUMNEZEUL NOSTRU SĂ FIE BUCUROS DE CREAȚIA SĂ? Este El vreodată mulțumit de noi? Mă iertați și rugați-vă și pentru mine, că sunt oarbă și aș vrea să nu mai fiu.
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Tatăl din pilda Fiului risipitor a avut o bucurie. Acel tată pare a-L reprezenta pe Dumnezeu. Vedeți ce l-a bucurat pe acel tată și veți descoperi și bucuria lui Dumnezeu. Același lucru vrea să ne redea și locul de la Luca cap. 15, vers. 4-7: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă”. Iată care este izvorul bucuriei lui Dumnezeu: pocăința celui pierdut.
Doamne luminează și dă putere celui care recunoaște că a greșit și dorește să se întoarcă spre Tine.
mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
