Bună dimineața, părinte. Părinte, bunica mea a îmbătrânit, pe mine mă mustră conştiinţa de un lucru: a ajuns neputincioasă, eu de ea nu am nici o milă, totul mi-i indiferent, strig la ea, nu mi-i jale, cu câţiva ani în urmă retrăiam de ea, dar acum mi-i tot una, nici de mama mea nu prea am dragoste, din ce cauză aşa este în sufletul meu?
- Andy_90 a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună dimineața. E și normal ca o bunică să fie bătrână. Aceasta e ordinea firii. Numai că mă doare sufletul să ajung să aud că cei care ne urmează nouă nu mai știu ce înseamnă un om bătrân. Câți ani de viața au trăit ei săracii. Și încă ce ani. Noi acum trăim ani de pace și de înflorire. Ei au dus viața neamului în anii grei de război. Oare ce obraz avem noi cei care nu îi respectăm și îi ajutăm. Dar și mai mult: ne batem joc de ei? Ce pedeapsă merităm noi de la Domnul? Nu te întreba prea multe despre aceasta ci ia și rezolvă-ți firea zbuciumată din lăuntru tău și adu-te la existența cea plăcută lui Dumnezeu. Respectă și vei fi respectat. Dar cred că la tine nu numai aceasta este de vindecat. Acestea toate au pornit de undeva și trebuie să vezi unde a început slăbirea micii tale credințe.
Cercetați-vă și luminați-vă sufletele voastre.
mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
