cîntarea a 2-a

Dle Vitalie, cu ceva timp în urmă cineva a întrebat despre cântarea a doua la Canoane, şi anume de ce ea lipseşte, la ce din câte îmi aduc aminte.  Aţi solicitat că dacă cineva cunoaşte ceva despre cauza lipsei acestei cântări să aducă această informaţie la ce eu acuma am găsit într-o exlicaţie acest fapt la păr. Petru Purteanu, în ceia ce ţine de contextul istoric a lipsei acestei cântări în unele canoane.Vă rog să mă iertaţi de intervenţie.” Re: Istoria şi rânduiala Canoanelor la Utrenie de protosinghel » 23 Mar 2010, 20:22 Ormylia scrie: De mai mult timp am auzit vehiculându-se că, Cântarea a 2-a care lipseşte din aproape toate canoanele pe care le citim fie la Utrenie, fie separat în cinstea unor sfinţi, s-ar „datora” acelei cete de îngeri care au căzut odată cu Lucifer, adică a doua ceată din ierarhia lor. Şi eu am auzit de această legendă încă acum vreo 15 ani, dar din start n-am fost deacord cu ea, pentru că fiind la strană am observat că în Canonul Sf. Andrei Criteanul, dar şi alte Canoane din Postul Mare, cântarea a doua totuşi există. Mai târziu, pregătindu-mă pt admitere la teologie mi-am dat seama că această legendă este şi lipsită de logică, pt că Sf. Dionisie Areopagitul vorbeşte de 9 cete de Îngeri buni, fără ca din rândul acestor cete să lipsească ceva. Îngerii răi sunt în afara acestor 9 cete… Răspunsul definitiv l-am aflat abia în facultate, nu de la ore, ci din studiu particular. Studiile de mai târziu mi-au confirmat răspunsul pe care l-am identificat în facultate. Iată în ce constă problema: 1. Aşa cum am scris şi aici, prototipul celor 9 cântări ale Canoanelor în constituie 9 Cântări biblice. Vedeţi acolo şi detalii la acest subiect… 2. Cântarea a 2-a, a lui Moise, este o cântare de mustrare şi blestem (şi această tematică trebuia să fie la baza Cântării a 2-a a Canoanelor). Se pare că anume din acest motiv ea a fost exclusă din majoritatea canoanelor, deşi vechile Canoane, aşa cum vedem în Canonul Sf. Andrei Criteanul şi în Tricântările din zilele de marţi au cântarea a 2-a. În Postul Mare, când lupta cu diavolul se intensifică, blestemele rostite de Moise, dar şi de David în Psalmi, sunt înţelese în sens spiritual, ca fiind împotriva demonilor. În restul anului însă, se preferă o variantă „mai paşnică”… Poate există şi o altă explicaţie, dar eu o cunosc doar pe asta.