Un sfat

Doamne ajută părinte! Am să încerc să relatez pe scurt ce mi s-a întâmplat. Eu și prietenul meu ne-am căsătorit dupa 2 ani de când eram prieteni. El cu părinții lui au avut mereu o relație tensionată, în special cu tata care dicta totul iar el nu ieșea din cuvântul lui, deși era un tată aspru și rău cu el. Până să ne căsătorim și eu mă înțelegeam cu părinții lui destul de bine, după ce am făcut logodna.. Părinții lui au început să ne impună anumite lucruri… Și viitorul meu soț a început să-mi spună anumite lucruri despre părinții săi.. Cum că nu mă vor, nu mă plac.. Și așa mai departe. Cu voia lui Dumnezeu ne-am căsătorit și slavă Lui noi doi ne înțelegem bine.. Problema sunt părinții lui. Tatăl lui a început dupa nuntă să ne ponegrească imaginea, să ne bârfească, să ne jignească pe la toți cunoscuții.. M-am trezit cu telefoane de amenințare, ba mai mult! De câte ori își vedea fiul îl făcea albie de porci.. Și îl amenință că o să ne distrugă. Și că va face tot posibilul să ne despartă. M-am trezit și cu telefoane anonime. La care o voce mă blestema. A spus multe lucruri mincinoase despre mine. Și la început m-au durut pentru că am stat la masa lor, am mâncat toți la un loc și știa ce fel de om sunt. Dar acum, m-am transformat în dușmanul lor. Am greșit că știind tot ce spuneau despre mine. Și asta înainte de căsătorie. Am început să mai răresc vizitele. Iar după nuntă am mers doar de sărbătorile mari și atât. Dar asta pentru că aflând tot ce au spus despre mine nu am vrut să îi mai văd. Am greșit, știu că un creștin adevărat iartă și iubește pe dușmanul său. Dar după tot ce a spus mai ales că mi le-a spus și în față că eu i-am vrăjit copilul. Și multe multe minciuni. Am decis să nu mai merg deloc la ei. Vorbesc cu părinții lui dacă îi văd, dar la cât rău le-a făcut oamenilor din jurul meu. Și mie că mă bârfește în fiecare zi. Și se plânge de mine și soțul meu. Îmi este frică să-i mai trec pragul casei. Soțul meu nu mai vorbește cu el deloc. Doar cu mama lui. A vrut să se împace cu tatăl său dar el a început să-l jignească, să-l amenințe și să mă jignească și pe mine. De atunci a decis să ne vedem de viața noastră.. Nu știu cum să procedez să fie bine. Oare dacă aleg să fiu neutră, să mă rog, să merg la biserică, să pun acatiste, să-mi văd de viața mea. Adică de viața noastră să nu răspund provocărilor. E o decizie bună? Nu îi port pică, nu obișnuiesc să dușmănesc oamenii. Dar îmi este frică sincer să mai merg în casa lui. După ce strigă în fața blocului că sunt vrăjitoare, că i-am vrăjit băiatul.. că mă distruge și alte lucruri urâte. Aș dori părinte să spun că acest om are un frate, un singur frate cu care nu vorbește de 8 ani de zile. Fratele său a spus că s-ar împăca cu el, dacă ar veni cu gând bun. Dar omul ăsta, în ultima vreme mai ales, toată lumea spune că a înnebunit. E ca o fiară gata să distrugă totul în calea lui. Eu m-am liniștit sufletește, am noroc că părinții mei ne sprijină și ne sunt alături cu sfaturi bune și ne vedem de viața noastră. Nu le-am cerut ajutorul deloc și cu toate acestea încă se găsesc să spună câte ceva. Nu știu ce acatist să citesc sau cum să procedez să fie bine. Cum să-mi sfătuiesc soțul. El și-a găsit liniștea, dar cred că în adâncul sufletului său nu e prea mândru de ce face tatăl său. Vă rog luminați-mă! Doamne ajută!