constatare!

Sărut dreapta, părinţilor! Buna ziua tuturor din redacţie şi colaboratori! Nu credeam vreodată să ajung ziua de a-l cunoaşte pe DUMNEZEU însă printr-o încercare care la început am considerat-o grea ..acum nu mai am aceiaşi părere ‘m-am întâlnit’ cu DUMNEZEU şi am început să merg ‘în vizită’ la biserică şi a început să-i placă sufletului meu, m-am îndrăgostit pot să spun de Sfânta Liturghie, de Sfântul Maslu, de privegheri şi am mers mai departe şi anume prin mănăstiri, unde am fost primit cu o neinchipuită bucurie. Mă simţeam dator, mă simţeam mic eu ştiind că sunt un om rău, un om plin de păcate, însă m-am spovedit de îndată la un preot cerându-i binecuvântare duhovnicului meu, iar apoi când oameni [călugari] ştiau ce fel sunt, se comportau cu mine parcă eram de-al lor, rugându-ma să-i ajut la bucătărie, la munca de zi cu zi. Însă am constatat că şi acolo sunt ispite între cei buni, dar nu am dat curs şi îmi spunea un glas interior să rămân în mănăstire, am mers şi am întrebat cum să fac? Dacă pot? Însă eu sunt însurat trecând prin dezbinare, soţia m-a alungat, dar am cunoscut pe DUMNEZEU.. Părintele preot mi-a spus ‘băiete mergi la familia ta, căci nu e bine să-ţi laşi crucea, este o încercare de la DUMNEZEU’ şi trebue să-ţi asumi vina. Eu i-am spus că-mi iubesc familia, însă nu mă mai vrea deloc, zice să-mi caut o fată şi să-mi fac famila mea, sunt deja 2 ani de când mă alungă! Am inceput să-l citesc pe sfântul Ioan Gură de Aur, Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Valeriu Anania, Valeriu Gafencu, Arsenie Papacioc. Să mă  spovedesc, împărtăşesc şi să mă rog. Şi nu după mult timp am ajuns la concluzia că eu sunt vinovat, răutatea din mine şi că-mi trebue o reală schimbare şi m-am hotărât să nu mai merg din preot în preot, căci baza fundamentala este DUMNEZEU, că multe sunt filozofiile însă cea reală e IISUS HRISTOS şi exemplul LUI. Acum nu fac nimic fără duhovnic, nu vreau să aud de divorţ pentru nimic în lume,primesc tot ce-mi vine, îmi iubesc soţia mai mult căci datorită ‘alungărui’ ei am cunoscut viaţa adevărată, l-am cunoscut pe DUMNEZEU! Acum vreau să spun aşa: nimănui nu i-a fost uşor să părăseasca păcatul, însă prin stăruinţă, răbdare păcatul se birue şi viaţa devine uşoară ..însă dacă nu facem altceva decât să ne plângem să cerem de la bunul Dumnezeu fără să dăm ceva în schimb ne va fii mereu viaţa grea chiar dacă aparent zicem că e bine atunci nu facem decât să trăim în minciună, în păcat şi e dezastru pentru sufletul nostri, cât şi pentru cei ce-i iubim!