Sărut mâna, părinte! Vă scriu aceste rânduri pentru că demult nu am vorbit cu vreun preot (la care mergeam mai înainte e departe acuma). Am o fetiţă de 4,9 ani pe nume Daria şi e bolnavă, la doar 1,4 ani aflasem că avea o tumoră pe creier şi pierdută mergeam la biserică şi am mai fost şi la „babe”, dar am înţeles că ele nu mă ajută, ci doar mă duc pe calea greşită şi m-am lăsat în voia DOMNULUI (de atunci nu am fost şi nu voi merge niciodată pe la ele). Fetiţa a fost operată cu ajutorul lui DUMNEZEU şi a medicilor s-a făcut bine. În acelaşi an am şi divorţat, se dovedise că tatăl biologic avea nevoie de femeie lângă el, nu de un copil bolnav, iar eu aveam mare nevoie de acest îngeraş, care mai mult ca oricând avea nevoie de mine, vroiam să fiu mamă. Nu-mi era frică că rămân singură cu un copil bolnav. Dumnezeu m-a ajutat. După o jumătate de an de la divorţ am întâlnit un bărbat (care nu a fost căsătorit) şi s-a oferit să mă ajute cu copilaşul, îmi dădea bani pentru tratamentul fetiţei şi de tot ce aveam nevoie. El iubeşte fetiţa aşa cum m-a iubit pe mine tăticul meu şi m-a educat, pentru asta îl stimez tare mult şi îl iubesc. În acest an am hotărât să întemeiem o familie, ne-am înscris şi urma să ne cununăm (am primit binecuvântarea anulării primei cununii, dar nu am citit nici un canon). În iunie eram programată la operaţie pentru corecţie la ochişorii fetiţei, însă făcând RMN de control s-a depistat o recidivă de tumoră care trebuia urgent operată. Şi astfel am ajuns la altă operaţie şi de data asta DUMNEZEU mi-a auzit rugăciunea şi a salvat-o pe Daria. După cum mi-a zis medicul are toate şansele să scape de această tumoră cu ajutorul lui DUMNEZEU, dar trebuie să facem şi radioterapie, am găsit o clinică în Turcia, ei ne cer pentru această procedură 14.000 euro o sumă mult prea mare pentru puterile noastre şi am făcut apel la toată lumea buna să ne ajute să strângem această sumă pentru a o putea salva. Eu cred că DUMNEZEU îmi va ajuta şi acuma, atunci când era în comă nu a luat-o de lângă mine mi-a lăsat-o să am grijă de ea, acum că e mai bine o să ne ajute. Acuma fiecare bănuţ îl stringem pentru a putea achita gazda şi serviciile comunale, pentru Daria şi noi nu ne-am cununat. Trăiesc cu soţul în păcat, ne dorim de ceva timp să mai avem copii, să fim părinţi, însă nu se primeşte, toţi îmi spun că e din cauza stresului, când se va aranja cu Daria totul o să fim şi noi părinţi, iar eu cred că DUMNEZEU mă pedepseşte anume pentru că trăiesc în păcat. Să fie oare aşa părinte? În aceşti ani am slăbit foarte tare şi nu mai am puteri, dacă mănânc am putere, dacă nu, mă simt rău şi din acest motiv nu am mai postit (carne nu am mâncat doar lactate şi ouă) şi nu ştiu dacă am dreptul să mă împărtăşesc dacă am mâncat lactate în timpul postului? Merg cu fetiţa des la biserică, singură se trezeşte şi-mi spune s-o duc să se împărtăşească, iar eu din 2009 m-am împărtăşit de o dată sau două, nu ţin minte precis. Pot să merg la împărtăşanie dacă mănânc lactate miercurea şi vinerea? Dacă aceasta e crucea mea, să mă chinui şi să plâng de durerea acestui copilaş, aşa să fie, ştiu că DUMNEZEU mă iubeşte şi mă aude…însă nu ştiu cum să procedez, vă rog părinte răspundeţi-mi la întrebări şi îmi daţi vă rog poate un canon să citesc şi careva rugăciuni. SĂRUT MÂNA, PĂRINTE!