sot-sotie

0
0

Referitor la răspunsul domnului la întrebarea 13710. Mă bucur că e un bărbat cumpătat şi-i doresc toate cele bune, dar nu e atât de simplu în alte cazuri. În familia mea spre exemplu soţul are „pofte” mai speciale în ceea ce priveşte împreunarea trupească şi eu sunt împotriva acestor lucruri, dar din dragoste pentru el mă supun, căci mai ales aşa cum e lumea de azi uşor poate găsi „alternativă” şi apoi mai mare nenorocire vine asupra noastră. Nu e simplu domnule, mă bucur pentru dumneavostră, dar pâna lă urmă tot dragostea sufletească învinge căci cu timpul şi caracterul soţului a devenit mai cumpătat.

  • You must to post comments
0
0

Dragii mei, această situație este, din păcate, des întâlnită. În acest caz este nevoie de un compromis sănătos, dar acesta să nu fie un compromis cu conștiință. Cel mai important, într-o familie, este să existe pace și înțelegere.Iată ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur la întrebarea : „- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez? Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită. Însă neapărat trebue de muncit ca ace ste relații să nu fie eșite din comun, adica ne limităm cu împreunarea firească și atit.Toate celelalte nu sunt altceva decât pofte drăcești.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.