Sărut mâna, părinte. Eu sunt divorţat de soţia mea, dar cununia încă nu am desfăcut-o. De puţin timp am început să merg la un preot, care sper că îmi va deveni duhovnic. Soţia mea nu mă lasă să stau singur cu fetiţa noastră, să ies la plimbare cu ea, să o duc la teatru ş.a.m.d., nici măcar nu mă lasă să o fotografiez. Îi este frica să nu le arăt pozele părinţilor şi rudelor mele pe care ea le urăşte foarte mult. Eu îmi iubesc fetiţa foarte mult, niciodată nu i-am făcut nici un rău, şi acum încerc să o ajut cu ce pot. Am rugat-o pe soţie să mă lase să merg cu fetiţa la acel duhovnioc, nici nu vrea să audă. I-am propus să mergem împreună, întotdeauna răspunsul e acelaşi: „Du-te tu cu pochii tăi, şi nu mă bate la cap, eu mă pot descurca şi singură”. I-am povestit duhovnicului acest lucru. Dânsul mi-a spus să mă rog pentru ea şi mi-a mai spus ceva ce eu nu am înţeles prea bine şi am uitat şi îmi pare rău că nu am mai întrebat încă o dată. Mi-a spus ceva în felul următor: că ar trebuie să merg la 3(sau la 4?) biserici şi să dau la 40 de slujbe(?). Vă rog să mă lămuriţi d-stră pentru că în timpul apropiat nu am posibilitatea să merg la acel preot. Vă mulţumesc!