poruncile Domnului

0
0

Bună ziua, Părinte. „…fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu….”Iisus a murit pentru noi oamenii, pentru a fi mântuiţi; a murit şi pentru mine păcătoasa. Mă rog lui Dumnezeu să mă lumineze, dar mă arde gândul că Iisus a murit şi pentru mine. Nu ştiu ce sacrificii să fac eu, mai bine zis : ce aşteaptă Dumnezeu de la un om mic, păcătos şi neînsemnat ca şi mine să fac? Gândindu-mă la Răstignirea lui Iisus mi se umple sufletul de durere, amărăciune, dar mai ales de ruşine, pentru că nu mă simt vrednică de iubirea Lui şi pentru mine. Învăţaţi-mă, Părinte, ce trebuie să fac să înţeleg, ce aşteaptă Domnul de la mine. Mulţumesc anticipat în speranţa că-mi răspundeţi.

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0
Cu cea mai mare dragoste și plăcere o să vă răspund:”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare şi a doua asemenea acesteia este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Marcu 12, 29-31).”Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi vă rugaţi pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, care răsare soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 44-45).Când e vorba de a împlini poruncile lui Dumnezeu, noi suntem datori cu împlinirea tuturor poruncilor, cu împlinirea celor zece porunci, cu împlinirea altora dintre poruncile câte sunt în Sfânta Scriptură, suntem datori cu împlinirea tuturor poruncilor. Dar atenţia noastră ar trebui să fie mai ales la porunca cea mai cuprinzătoare, şi porunca aceasta cuprinzătoare Sfântul Apostol Pavel o prezintă ca realizare, ca virtute, a fi cea mai înaltă dintre virtuţi, virtutea care rămâne în veşnicie. Mai întâi, spune Sfântul Apostol Pavel, ea este mai presus de vorbirea în limbi, care era o harismă a vremii Sfântului Apostol Pavel. Chiar zice aşa: „De-aş vorbi în limbile omeneşti şi îngereşti, dacă nu am dragoste m-am făcut aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Corinteni 13, 1).Dar să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi, mai ales de omul de lângă noi, pentru că omul de lângă noi este pus anume ca prin el să ne înmulţim iubirea. Spune în Pateric – Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta – că „De la aproapele vine şi viaţa şi moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim şi dacă greşim fratelui, lui Hristos greşim” iar Cuviosul Ioan Colov spunea că „Nimeni nu clădeşte o casă de la acoperiş în jos ci de la temelie în sus” şi întrebat fiind ce înseamnă acest cuvânt a zis: „Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos”. Deci îndreptarea noastră, înaintarea noastră, depăşirea de noi înşine este în măsura în care relaţiile noastre cu cei din jurul nostru, cu cei apropiaţi ai noştri, sunt bune.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.