Bună seara Părinte, știți, mă gândesc uneori, nu este pacat să ne bucurăm? Câteodată chiar înainte de mâncare sau când vine vorba de cumpărat îmbracaminte, îmi este rușine într-un fel, cineva n-are ce mânca, n-are unde dormi, n-aude un cuvânt cald din suflet, dar eu am ce mânca și am unde dormi, adiacent cu toate micile nefericiri pe care le am eu, cineva suferă mai tare, mă întristează aceasta, ce se poate de făcut pentru ca viața să fie cinstită pentru toți? ca nimeni să nu sufere? Mulțumesc pentru deranjul dumneavoastră că ascultați și rătăciți păcătoși ca mine..
- Irina a întrebat 12 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, tare aș dori ca aceste sentimente să nu te părăsească nicicând, de multe ori ni se pare atât de greu să ne oprim din mersul nostru, să dăruim, rupând din timpul nostru, să ascultăm un cuvânt al celui aflat într-o situație delicată, chiar prea greu să zâmbim. și mult prea greu să dăruim un gest, oricât de mărunt, de apropiere, de căldură, de afecțiune… ni se pare mult prea greu să fim oameni. Iar oamenii sunt făcuți să iubească, să asculte, să atingă fin, plăcut, binecuvântat, cu cuvintele lor, cu apropierea lor, cu atenția și credința lor pe cei de lângă ei, lumea întreagă.Căutând, în inima noastră, lumina,puterea, credința, dragostea de a dărui celor din jurul nostru, lumii puțină lumină, ne punem întrebarea, cu speranța că vom primi și răspunsul, bineînțeles de la noi înșine: suntem, într-adevăr oameni?
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.