relatii sarcina

Binecuvântați, Părinte! Sunt însărcinată în luna a treia și m-am cam răcit de soțul din punct de vedere intim. Nu mai simt atracția dinainte de sarcină de a fi cu el. El nu înțelege asta și stă îmbufnat și mă face să mă simt vinovată că nu mă culc cu el, dar am citit multe articole și de la site-ul dv. și din cărți, am urmărit multe materiale și chiar realitatea dovedește , pentru că mai avem și alți copii, că relațiile din timpul sarcinei se repercutează asupra copilului care e îndărătnic, neascultător și cu aplecări spre ușurătate. Eu mă rog la Dumnezeu și la Maica Domnului să mi-i cruțe pe copilași pentru păcatele noastre. Acum, par așa o Sfântă în ochii soțului că vreau să mă abțin de la relații. Dacă fac cum îmi zice el, iar eu, ca mamă, să fiu atentă la mișcările sufletului meu, îmi va ajuta Dumnezeu copilașul să fie ferit de urmări? Se spune că „dacă vreți Sfinți, faceți-i”, asta referindu-se la prunci, și de aici am învățat că sfințenia vieții unui copil începe încă din pântecele mamei. Eu nu cred că soțul se va duce în altă parte cu altă femeie, dar se poate să facă malahie, nu știu. E greu… Întrebarea care mă frământă, Părinte, este, dacă copilașul meu va avea de suferit în viața lui duhovnicească dacă pe timpul sarcinei am relații cu tatăl lui din când în când, o dată pe lună, nu știu… E bine ca înainte de a avea relații să merg să mă mărturisesc și să cer duhovnicului să binecuvânteze pruncul din pântece? Pentru că eu prevăd că mult timp până să izbucnească o ceartă între noi doi nu mai este. Ajutați-mă , Părinte, și rugați-vă pentru noi! Vă mulțumesc.