0
0

Bună seara, Sfințiţi Părinţi.Mii foarte ruşine să vă scriu, dar am nevoie de un sfat. În urmă cu aproape 2 luni am cunoscut un băiat, care l-a început se purta bine, dar pe parcurs mi-am dat seama din comportamentul său şi din ceea ce îmi cerea să fac, că este dependent de plăcerile trupeşti, nu sunt atât de sigură, dar cred că practica şi malahia. Eu am alte principii de viaţă, tot timpul îi refuzam cerinteţe încercând să-l fac să înţeleagă ca nu plăcerile şi poftele trupeşti sunt importante în viaţă. El se reţinea 3-4 zile, ca apoi iarăşi să înceapă discuţiile despre relaţii sexuale. Eu nu pot continua aşa, deja am decis să refuz această prietenie, eu am încercat să discut cu el despre această temă, dar văd că pentru el e foarte greu să renunţe, spunându-mi că de ce doar el trebuie să se schimbe, dar nu îmi schimb eu principiile de viaţă. La vârsta lui ar trebui deja să se gândească să întemeieze o familie, dar din păcate gândurile şi instinctele sale sunt subordonate corpului. El nu este rău la suflet, dar parcă nu-şi doreşte să renunţe la aceste patimi. Am încercat să văd ce anume îl influenţează, şi am înţeles că anume ceea ce priveşte pe internet, filmele, şi jocuri. Aş vrea foarte mult să-l ajut să vadă adevărata frumuseţe a vieţii, dar nu ştiu cum să procedez. Mi-i foarte greu să văd cum îşi pierde sufletul. Printre altele l-am întrebat când ultima dată a fost la biserică şi mi-a spus că cu jumătate de an în urma, şi că părintele i-a dat canon şi mai bine nu se ducea. Spuneţi-mi vă rog cum să procedez, cum aş putea să-l ajut să învingă această patimă. Mulţumesc mult. Doamne miluieşte-ne cu Harul Tău.

  • ina a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, diavolul la prins în ghiarele sale, în dulciața păcatului, și ăsta chiar dacă se va căsători, tot una nu se va lepăda de pcatul spurcat, de urâciunea și murdăria sufletului. „Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii,… nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9) Desfrînarea este cel mai mare păcat săvîrşit cu trupul: «Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său»(I Cor.6,18). Iar trupul este destinat a fi «templul Duhului Sfînt»(I Cor.6,19).La fel cum unui bou îi pui în nas un inel de metal şi îl duci unde vrei, la fel e şi cu cel împătimit: îi arăţi o sticlă de votcă sau o fată dezgolită şi îl dirijezi cum îţi pofteşte inima! De asta el privind internetul , jocurile , filmele, ș.a. se lasă dus de diavolul la împătimire.Trebue să învăţăm copiii noştri castitatea, înfrînarea şi să luăm atitudine faţă de îndobitocirea forţată care ni se impune?Iar pe el numai prin post și rugăciune poți săl oprești dar să fie din inimă, cu lacrimi rugăciunile tale pentru el și Domnul te va auzi.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.