0
0

Sărut mâna, părinte! Am și eu o întrebare, știu sunt păcătoasă și că păcătuiesc prin multe, m-am spovedit de multe ori, dar nu am spus totul, în parte fiindcă nu mi-am găsit încă un duhovnic cu adevărat și cele mai multe spovedanii au fost în preajma Sfintelor Paști când este coadă la spovedit și, de obicei, nu ai timpul necesar să spui tot și nici condițiile pentru că-n majoritatea cazurilor în care m-am spovedit era coada la 2 pași și de multe ori cei din față chiar puteau auzi ceea ce spune cel de la spovedanie. Ca urmare, și pentru asta mă simt foarte vinovată și știu că e un păcat să iei Sfânta Împărtășanie fără să fi într-adevăr curat cu sufletul, din cauza asta nici nu m-am mai împărtășit câțiva ani la rând, am zis că decât să iau Sf. Împărtășanie fără să fiu vrednica, mai bine nu mă împărtășesc până voi avea posibilitatea asta. Acum, fiind postul Sf. Apostoli, plănuiesc să mă spovedesc așa cum trebuie având în vedere că am și pe cineva de încredere care mi-a recomandat un părinte duhovnic și să spun absolut tot ce mă apasă și toate păcatele pe care mi le știu. Problema mea cea mare este însă persistența păcatului, pentru că, deși vreau să mărturisesc tot și să fac tot posibilul să nu mai repet pacatele pe care le-am făcut și pe care le voi mărturisi, pe unul nu cred c-o să pot, din păcate, să nu-l mai repet și anume acela de a restricționa conceperea. Menționez că sunt căsătorită de 10 ani, nu am nici un avort însă folosesc metode anticontepționale (nu pilule sau metode hormonale, nu că asta ar fi mai puțin grav), problema este că, din păcate, și știu că e și asta un păcat mare… nu-mi doresc copii, știu că nu ar trebui să fac lucrul ăsta și să fie voia Domnului, dar ar fi bine oare să aduci pe lume copii pe care nu ți-i dorești? Știu că, a te căsători presupune și asta, însă e oare așa de rău dacă dorești să te căsătorești doar pentru a nu fi singur, pentru a avea un suflet alături cu care să împărtășești toate cele ale vieții și care să-ți fie alături, asta neîmplicând înmulțirea? O să cer sfatul și părerea și la părintele duhovnic în privința asta, dar aș vrea până atunci să aflu și părerea Sfinției Voastre. Vă mulțumesc anticipat și sper ca Bunul Dumnezeu să mă ierte. Doamne ajută!

  • Camelia a întrebat 14 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Aș vrea mai întâi să vă reamintesc ce înseamnă spovedanie și pocăință. Spovedire – mărturisirea păcatelor săvârșite cu scopul de a le ispăși și a nu se mai săvârși. Pocăința – căința de faptele făcute, regret și dorința de a se îndrepta. Nu zic că după spovedanie oamenii nu mai greșesc, se cade poate din nou, dar faptul că ai intrat în focul războiului și te lupți din puteri de a le înfrunta, iată menirea adevărată a ei. Dvs nu puteți să-i slujiți și lui mamona și lui Dumnezeu. Văd că știți că multe nu se poate de făcut și totuși le faceți, atunci de ce fel de pocăință și spovedanie vorbiți? Domnul a zis: că cei ce știu și nu fac, mai multă pedeapsă vor lua. Ori vă pare rău din inimă și doriți tămăduire sufletească și trupească, ori trăiți și în continuare în păcat, căci nu văd efectul leacului de tămăduire după. Deci doriți ca Domnul să vă ierte, dar dvs în continuare să persistați în păcate așa de mari? Credeți că metoda contraceptivă nu e tot avort? Vă greșiți, este și acesta, după cum zic sfinții părinți, dar chiar și medicii îl definesc ca ”miniavort”. Fiecare suntem diverși, avem defecte, virtuți și faptul că dvs că femeie nu vă doriți copii e greu de priceput de mine, dar nu vă judec Doamne ferește, ci doar mă expun, nu este al meu a corecta. Dar de totuși simțiți așa și știați ce cuprinde familia, de ce dar n-ați consimțit cu soțul dvs să trăiți ca doi frați, așa zisa: ”căsătorie albă”, dar o trăiți în plăceri trupești fără consecințe? Ați vrut să aveți doar sprijin, să nu fiți singură, ajutor spre mântuire, nu-i așa? Răspundeți-vă singură la aceste întrebări și de aveți remușcări de conștiință, atunci să știți că e strigătul sufletului îndurerat și închis în strâmtoare grea, care vrea libertate și ieșire la lumină, care însetează după cele divine. Prea puțin ne îngrijim noi de suflet – iată marea durere! Vreau să vă deschid ochii și să vă fac să înțelegeți în ce ghiară vă ține vrăjmașul. Frown Treziți-vă cât nu-i târziu, căci mare e scrâșnitul dinților și sfâșietor e focul veșnic și mulți intrăm pe ușa largă ce duce în ghiara satanei… Să-l treziți și pe soț din acest somn al păcatului, căci e vina ambilor, doar în 10 ani, putea el să schimbe ceva, ori să lucreze asupra sufletului dvs. Știu că nu trebuie să fie o impunere din partea soțului, dar în orice femeie creștină adevărată, se trezește mai degrabă ori mai târziu instinctul matern și astfel multe răni sufletești și trupești se tămăduiesc. Scris este: ”Femeia, prin naștere de prunci se va mântui.” Și când vă veți dori deja dvs copii, Domnul nu vi-i va trimite. Cum veți da răspuns la judecătă că ați lucrat ambii la mântuire. Doar Dumnezeu nu a zis: bărbatul ori femeia să-și ia însoșitor în viața asta trecătoare, dar: să vă înmulțiți și să fiți sprijin unul altuia spre mântuirea sufletească – iată sarcina primordială a soților! Mă rog Domnului să vă îndrumeze pe calea dreptății și a mântuirii.

Dumnezeu să vă ajute să găsiți apa dreptății și limanul mântuirii!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.